New life, new story

I

I

"Becca! Am spus sa te trezesti! O sa intarzii!"

Ma ridic nervoasa in sezut si ma uit la ceasul de pe noptiera mea. 9.45. Fuck! Avionul meu decoleaza la 12, dar trebuie sa fiu acolo cu 2 ore inainte. Urasc sa intarzii. Ma indrept putin molesita spre baie ca sa imi fac rutina. Apoi pornesc putin mai vioaie spre bucatarie. Pe masa ma astepta o omleta uriasa cu ciuperci facuta de matusa mea, Anne. O sa imi fie dor de ea totusi... Dupa ce o mananc pe toata deoarece apetitul meu este unul imens, ma duc sa imi iau bagajul. Unul destul de mic, deoarece in primul rand, nu am nevoie de multe lucruri si in al doilea rand, matusa mea nu si-a permis sa imi plateasca un bagaj mai mare. Dar e ok. Ii sunt recunoscatoare ca a avut atata grija de mine de la acel incident care mi-a schimbat viata. Ma urc rapid in taxi-ul pe care l-am chemat dupa ce mi-am imbratisat matusa si i-am promis ca o voi suna cand ajung.

Este timpul sa ne imbarcam asa ca mi-am luat bagajul de mana de pe banca pe care stateam si am urcat in avion. Mi-am cautat locul si dupa ce m-am asezat mi-am scos castile iar muzica mi-a rasunat in urechi. Ok. S-o facem! Destinatia, Boston! Zborul va dura in jur de 10 ore, asa ca ma voi plictisi de moarte. Trebuia sa o fa si pe asta...ma simteam foarte aiurea sa stau pe capul matusii mele. A fost mai mult decat binevoitoare ca m-a primit la ea acasa. Si daca n-ar fi facut asta...well, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat. Fiind inca obosita, am adormit. Dupa un drum atat de lung si de obositor o voce robotica a spus ca mai avem 30 de minute si aterizam. Intr-un final am aterizat, dar cand sa fac 2 pasi m-am impiedicat deoarece aveam corpul amortit. Am atras cateva priviri dar imediat s-au intors la treaba lor. Mi-am luat bagajul si am iesit. In sala de asteptare erau mai multi oameni cu placute in mana. M-am uitat atenta la toate , ca sa vad unde este scris si numele meu. Nu era nicaieri persoana care trebuia sa ma duca la noul meu apartament asa ca m-am sprijinit de o bara si mi-am lasat bagajul jos. Dupa 15 minute un barbat solid a venit si m-a intrebat:

"Domnisioara Rebacca Sophie Harrison? mi s-a adresat iar eu am aprobat dand din cap. "Ma scuzati de intarziere. S-a produs o mica eroare in sediul companiei noastre. Trebuia sa vina o altcineva sa va ia dar nu a mai putut ajunge si ne-a anuntat tocmai acum."

"Este in regula" i-am raspuns eu.

M-a condus la masina si dupa un drum cam de 30 de minute am ajuns in fata unui bloc nu foarte mare, urat amenajat. M-a ajutat sa imi iau bagajele si m-a condus in apartament. Nu imi era somn deloc deoarece am dormit destul de mult in avion asa ca am inceput sa despachetez. Dupa o munca de 2 ore in care mi-am aranjat noul meu apartament asa cum mi-am dorit, am terminat. Era 1:45 noaptea si eu nu aveam somn. Am iesit din apartament ca sa ma duc la spermarket ca sa imi iau ceva de mancare. Boston-ul era inca plin de lumini dar totusi trebuia sa fiu foarte prudenta. Am vazut un grup de barbati in capatul strazii asa ca am trecut pe cealalta parte doar ca sa fiu prudenta. I-am vazut in spatele meu si am marit pasul. Dar asta au facut si ei. Am inceput sa alerg. Iar acum ii multumesc tatalui meu ca m-a dat de mica la cursuri de atletism. Intr-un final, am vazut ca nu mai sunt in spatele meu. Am ajuns la magazin si mi-am cumparat cam tot ce aveam nevoie cu putinii bani pe care ii aveam de la matusa mea. M-am intors acasa fara nici un alt incident. Mi-am pregatit ceva de mancare si dupa un dus fierbinte m-a luat somnul asa ca m-am pus pe canapea a.k.a patul meu si am adormit.

La ora 9 mi-a sunat alarma. Azi trebuie sa merg la un interviu de la revista SpiceGirl. M-am imbracat cat se poate de elegant si am pornit spre sediul agentiei. Nu era mult de mers asa ca am luat-o pe jos. Pe drum m-am oprit la o covrigarie pentru a-mi lua ceva de mancare deoarece nu am avut timp acasa. Am ajuns intr-un final la agentie. M-am indreptat cu timiditate spre doamna care statea in spatele unui birou imens.

"Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?"

"Buna ziua! Sunt Rebecca Harrison si..."

"Aa! Domnisoara Rebecca! Bine ati venit! Domnul Robinson va asteapta in biroul dumnealui." M-a intrerupt ea. "Va rog, urmati-ma!"

Ne-am indreptat spre lift si a apasat butonul cu numarul 11. Liftul a urcat cu viteza iar cand usile s-au deschis doamna mi-a spus ca diroul domnului Robinson se alfa la stanga, camera cu numarul 145. Am ciocanit usor, iar persoana din spatele peretelui mi-a spus sa intru.

"Oh! Rebecca. Chiar ma intrebam cand ai sa ajungi! Imi dai te rog CV-ul tau?"

***

Am iesit din cladire. Domnul Robinson parea chiar multumit de mine si a zis ca o sa ma sune in maxim 3 zile sa imi spuna daca ma va angaja sau nu. Sper ca voi reusi deoarece trebuie neaparat sa imi gasesc un loc de munca pentru a-mi plati chiria si manarea. Daca nu reusesc, ma voi intoarce in Londra iar toata aceasta calatorie va fi in zadar. Muream de foame asa ca mi-ampregatit ingredientele necesare pentru a gati lasagna. O sa fac mai multa ca sa pot manca din ea ceva timp si sa nu gatesc in fiecarev zi. Trebuia sa ma duc la Facultatea de Psihologie. Cand am ajuns la facultate si m-am indreptat spre biroul directorului. Acesta m-a primit zambitor si mi-a dat lista cu orele pe care o sa le am, urmand ca de maine sa incep cursurile. Aceasta facultate era in aceeasi curte cu cea de jurnalism, impartind cantina si sala de sport. M-am intors acasa obosita si mi-am acut un dus rapid. Era deja tarziu asa ca m-am schimbat in pijamale bagandu-ma in pat. Trebuie sa fiu odihnita deoarece maine incep cursurile. Cand sa adorm mi-am amintit ca nu am sunat-o pe Anne. Oh, Doamne! Cred ca e asa de ingrijorata. O apelez rapid si stau de vorba cu ea, linistind-o ca totul ese bine. Dupa aceea mi-am pus telefonul sa sune de dimineata si am adormit rapid.