Raze de Lună - Cele douăsprezece ecouri ale lumii

Cascada Îngerilor

   Cădere de apă, aripi de vultur, brazi solitari și sunete stinse. Cauți speranță, implori fericire, aștepți o minune, visezi absolutul. Pentru ce toate? Nu-s ale tale. Nimic ce înconjoară, nu e al tău. Omul cel rău posedă natura, dezgroapă mistere și îngroapă semeni. 

   Cascade de sânge continuă a curge, iar lupii cei suri veghează războiul. Pădurea vibrează, vrăjită de magi, descântece sumbre răzbat din desișuri. Viața e moartă, iar moartea presară opiu și sodiu pe rănile încinse. Animalele-s oameni și lupta și-o poartă, lovind cu săgeți în Răsărit. Așteaptă Apusul, să se preschimbe în demoni spurcați cu inima-ură. 

   Din întunecimea cerului viu cad stele-îngeri în focul satanic, bravi aștri pier și răul învinge. Cenușă sunt aripi de vultur stingher iar trunchiuri de brad trosnesc cald în sobă. Apa secată dezbracă pământul și sunete stinse balada-și revarsă. 

   Sacru templu al Divinității zace distrus în pădurea-alamă, cascada cea sfântă pe veci e pierdută. Pământul înghite îngeri rămași și rugăciuni se înalță-n văzduh. Diavolul râde, miracolul piere, armata de demoni victoria-și cântă.