Pasiune întunecată

Capitolul 12

Capitolul 12

—Vrei să stai locului? o întreb continuând să îmi țin ochii închiși.

— De ce sunt în patul tău, Dylan? întreabă continuând să ignore cu desăvârșire lucrul pe care am rugat-o să o facă acum câteva secunde.

Printr-o mișcare bruscă reușește să se desprindă din îmbrățișarea mea, dar eu nu am niciun gând să mă ridic din pat. Am întârziat deja la lucru așa că voi spune ca sunt bolnav.

— Dylan! țipă la mine și deja cred că a venit vremea pentru explicații.

 O să mă joc puțin cu mintea ei drept pedeapsă pentru toate chinurile prin care am trecut aseară. Măcar de atâta bucurie să am și eu parte.

— Aseară? Atât de rău am fost încât să nu îți amintești ce bine ne-am simțit?

Privesc cu bucurie nuanța de roșu ce i-a acaparat chipul. Ești un mincinos înnăscut Dylan Smith!

— Minți! spune și observ cum pare tot mai neîncrezătoare de afirmația făcută.

— Pe bune?! Chiar atât de rău a fost încât să negi tot ce s-a întâmplat între noi seara trecută? Promit că data viitoare o să mă străduiesc mai mult!

Apucă o pernă și începe să mă lovească cu ea continuând să îmi repete întruna cât de idiot, necioplit și prost pot să fiu. Deja m-am plictisit!

Îi prind încheieturile și in secunda doi ajunge sub mine.

—Frumoasa din Pădurea Adormită, dacă ai fi fost puțin mai atentă ai fi observat că încă avem hainele pe noi.

Pare să se gândească la ceva în timp ce încetul cu încetul respirația îi revine la un ritm normal.

Mă împinge și dă să iasă din cameră, dar o prind imediat de braț și o trag înapoi lipind-o de ușă.

— Stai așa, Cenușăreaso! Nu îmi mulțumești că ți-am recuperat locul de muncă?

Îmi aruncă o privire urâtă înainte să mă împingă din nou după care părăsește camera. O să fie distractiv cât o să stau cu ea în casă, dar și foarte stresant. Tot nu știu ce a fost în capul lui Mads când a venit cu ideea asta, dar trebuie să aflu cât mai repede ce este în capul micului drăcușor. După ce mă îmbrac mă îndrept direct spre camera surorii mele ce doarme extrem de liniștită după ce mi-a distrus mie liniștea. Aseară am crezut că a dormit la mine în cameră, dar m-am înșelat sau mai bine zis diavolul a lovit din nou. Mă duc rapid la bucătărie și după ce iau o cană plină cu apă mă îndrept din nou spre camera surorii mele, dar cum presupun că soarta nu e de partea mea apa ajunge direct pe tricoul lui Hope. Se uită la cana din mana mea după care la tricoul ei ce a suferit o a doua spălare și începe din nou să să-mi explice cum sunt eu atât de idiot!

— Te rog, ți-am făcut o mare favoare. Tricoul ăsta este de-a dreptul hidos. Cu plăcere!

—Acum trebuie sa îl schimb și cu siguranță o să întârzii numai din vina ta!

— Dacă nu te-aș cunoaște mai bine aș spune că ești îndrăgostită până peste cap de mine.

Se întoarce cu spatele la mine și se îndreaptă spre camera ei. Dacă tot mi-a distrus planul de a o trezi pe Madison, măcar să ii distrug ei planul. Nu înțeleg unde merge ea la ora asta. Începe lucrul abia diseară.

— Pot să merg și eu unde te duci tu acum?

— De ce? întreabă nesigură, în timp ce își cauta un nou tricou.

— Păi după regulile jocului „de-a mama și de-a tata", trebuie să mergem împreună oriunde.

Îi amintesc regulile menționate de Mads și pentru a doua oară pe ziua de azi observ nuanța de roșu ce persistă pe chipul ei, acum cel mai probabil fiind de la furie.

— Tu nu mă iei cu tine la muncă, eu de ce te-aș lua pe tine?

Oftez învins pentru a-i acorda puțină satisfacție.

— Dacă ții neapărat, de mâine poți veni cu mine la slujbă imediat ce o să o cunoști în seara asta pe mătușa Ashley.