Dear crush //editare//

douăzeci şi şase

Dragă crush,

Ai stat în fața mea, împreună cu ea. A fost un chin, îți jur.

Încercam să mă concentrez pe părul tău nearanjat şi pe muşchii tăi atunci când te încordai. Îți vedeam mâna mişcându-se când scriai şi capul înclinându-se când erai confuz, şi probabil te uitai cu privire pierdută spre tablă. Dar singurele imagini care persistau în mintea mea, era a mâinii ei jucându-se cu a ta. Nici măcar râsul tău nu putea schimba nimic.

La sfârşitul orelor, ai venit şi m-ai rugat să merg cu tine pentru că trebuie să ajungi la mama ta şi mergi în aceeaşi direcție. Tot drumul am tăcut şi am încercat să te privesc pe furiş. Tu chiar ai nişte ochi superbi, în care aş fi bucuroasă să mă pierd, ştii tu, ca în acele filme clişeice în care ea îl priveşte pierdută, iar el o sărută.

Când am coborât, m-ai întrebat de ce nu am spus nimic, eu doar am ridicat din umeri şi ți-am răspuns că nu-mi place să vorbesc când sunt străini prin preajmă. Cred că te-a mulțumit răspunsul meu, ai rămas resemnat, puțin în urma mea. După câteva clipe, am simțit ceva rece, ce se prelingea pe spatele meu, făcând un mic fior să-mi străbată corpul.

Eram surprinsă, iar tu râdeai. Mi-ai zâmbit şi mi-ai aruncat un bulgăre pe care l-am prins, apoi ai plecat făcându-mi cu mâna. După ce te-ai întors, am aruncat cu bulgărele în direcția ta, dar acesta a căzut pe lângă tine. Cred că te-am auzit râzând, dar nu te-ai întors, doar ți-ai continuat drumul.

Cu drag,
tipa care nu e iubita ta.

Doamne, e clar cel mai lung capitol, chiar nu ştiu ce mi-a venit să scriu atât.