Dear crush //editare//

patruzeci şi unu

Dragă crush,

Azi la ora de sport era să-mi primesc o mingea în cap, dar, din fericire pentru mine, erai în spatele meu şi te-ai ridicat ca să o prinzi. Doar m-am speriat, nu m-am lovit. Bine, nu ar fi fost vreo mare rană sau ceva, dar tot ar fi durut.

După ore, afară încă mai ningea. Era mai frig decât atunci când am venit la liceu. Nici măcar mănuşi nu aveam la mine. Am traversat strada şi am luat-o prin parc. În ciuda frigului, voiam să mă plimb printre copaci în timp ce ninge.

Nu ştiu de unde ai apărut, însă m-ai speriat. Rău de tot. Ai început să râzi, mereu te amuză felul în care reacționez atunci când mă sperie cineva.

"Ce faci aici ?" Eram mirată de faptul că erai lângă mine, în parc. Mă întrebam dacă m-ai urmărit.

"Te-am văzut când ai traversat spre parc şi m-am gândit că te plictiseşti." Acum nu îți mutai privirea de pe mine. Cred că nu te simțeai intimidat pentru că eram singură.

"Adică m-ai urmărit ?" Am întrebat nesigură.

"Da, oarecum." Mi-ai răspuns zâmbind.

"Vai, stalker mic ce eşti."

Ai început să râzi. Îți jur că sunetul râsului tău era cel mai frumos sunet, voiam să nu te opreşti. Ai rămas puțin în urmă, apoi am simțit cum umerii mei sunt atinşi de coatele tale şi o grămadă de steluțe arginti au căzut pe fața mea, amorțindu-mi obrajii. M-am întors spre tine, probabil ai fost uimit, lucru ce mi-a oferit un avantaj atunci când te-am împins în zăpadă. Am sărit peste tine şi am împins cât de multă zăpadă am putut în fața ta.

După ce te-ai scuturat, mi-ai prins încheieturile şi te-ai întins deasupra mea, cu genunchii sprijiniți în zăpadă pentru a nu mă strivi. Te uitai la mine, iar eu nu ştiam cum să mă ascund. Fața ta s-a apropiat de obrazul meu, dar n-ai făcut nimic.

"Eşti aşa o fraieră." Ai făcut o pauză, respirația ta îmi gâdila urechea şi îmi încălzea obrazul. "Nici n-ai idee cât aş vrea să te sărut, însă nu o s-o fac, ai iubit."

Te-ai ridicat şi m-ai ajutat şi pe mine să mă ridic, apoi m-ai luat în brațe şi ți-ai luat la revedere.

Acum stau şi mă întreb, din nou, dacă ar fi trebuit să te las, să îți spun că dacă vrei, poți să mă săruți. Din păcate, iarăşi am fost cea mai mare laşă din lume şi te-am lăsat să pleci, nici măcar pe obraz nu te-am sărut.

Cu drag,
tipa care nu e iubita ta.

De ce am făcut asta ? Nu ştiu. Ofof, bucurați-vă cât puteți.