Dear crush //editare//

treizeci

Dragă crush,

Uneori, chiar îți place să îți bați joc de mine, sunt sigură. Nu ştiu ce găseşti amuzant în felul în care arăt eu când sunt rănită sau de unde te inspirii pentru a găsi noi metode de a-mi distruge sufletul, dar de fiecare dată îți iese şi de fiecare dată eu sfârşesc plângând seara şi vărsându-mi amarul în aceste scrisori idioate pe care nici măcar nu o să le citeşti vreodată pentru că sunt prea personale şi prea despre tine.

M-am mai calmat, puțin, dar totuşi sunt mai liniştită. Stăteam pe culoar, lipită de perete, uitându-mă în telefon. Lângă mine era tipa aia care tot stătea cu tine, te lua în brațe şi mă făcea pe mine să vomit. Ai venit, ți-ai pus mâinile în jurul talei ei şi ai gâdilat-o uşor, iar ea a râs şi ți-a zâmbit.

Toată scena asta mă făcea să vreau să îi prind părul şi s-o dau cu capul de pereți, doar ca să dispară. Atât de tare mă afectau gesturile voastre de afecțiune exagerată. Probabil după ce am plecat v-ați sărutat şi toate porcăriile astea pe care prefer să nu mi le imaginez, dar o să-ți vină rândul, sunt sigură.

Cu drag,
tipa care nu e iubita ta.

Deci, ca să fie clar, nu a întrebat nimeni, dar simt nevoia să clarific acest lucru, tipa nu scrie scrisorile zilnic, le scrie doar când se întâmplă ceva mai interesant pentru că altfel ar fi plictisitor.
Şi acum LOCUL 2 ÎN PROZĂ SCURTĂ, VOI RÂDEȚI DE MINE ?!?! TOCMAI AM ȚIPAT ŞI AM SĂRIT PRIN TOATĂ CASA, NOROC CĂ SUNT SINGURĂ. Nu pot să cred, adică mă holbez la chestia asta de când am venit de la liceu, e prea tare, jur. Iar azi sunt exact 4 săptămâni de când am postat primul capitol.
Uhm, şi acum după ce sunt pe locul 2 o să vă dezamăgesc. :))) Faza e că am mai multe teste în următoarele două săptămâni şi olimpiade *la care m-au cam luat cu forța profesorii* şi nu ştiu dacă voi putea să mai postez câte un capitol pe zi, dar voi încerca, promit.