Dear crush //editare//

patruzeci şi şapte

Dragă crush,

Azi am avut parte de cea mai fericită şi frumoasă zi din viața mea. Dintr-odată toate lucrurile mi se pare mai însuflețite şi mai pline de culoare.

Am mers la şcoală cu aceiaşi față posomorâtă şi nervoasă pe care am tot avut-o zilele astea din cauza celor întâmplate. Adică ştii tu, despărțirea de iubitul meu, certurile noastre, momentele noastre. Eram pe coridor şi mă îndreptam spre ieşire, aveam nevoie de o gură de aer. Toate încercările tale de a vorbi cu mine mă epuizaseră. Însă, ce să vezi, nu am scăpat nici atunci de tine. Te-ai ținut după mine, îmbrâncind persoane şi cerându-ți scuze doar ca să mă ajungi din urmă.

După ce am ieşit din aglomerația de pe hol, m-am putut îndrepta spre un loc mai retras, lângă unul din pereții clădirii. Tu tot nu te-ai lăsat, erai chiar în spatele meu.

"Poți să te opreşti ? M-am săturat să mă ignori şi să-mi tot arunci lucruri în față. Ai putea măcar să îmi explici." Ai țipat în direcția mea şi chiar atunci m-am oprit. M-am întors spre tine şi, spre surprindere mea, nu erai nervos sau ceva de genul, doar trist.

"Uite, eu nu m-am băgat în treburile tale, aşa că nici tu nu te băga în ale mele." A fost tot ce am spus, încercând să-mi controlez neliniştea ce punea stăpânire pe mine de fiecare dată când erai în preajma mea.

"Nu înțeleg care e problema, adică e okay, ştiu că mă placi şi toate cele, dar poți să o spui direct." Ai spus calm, apropiindu-te de mine.

"Eu nu te plac şi să-ți intre bine în cap chestia asta, nu toate fetele sunt topite după tine." Încercam să-ți evit privirea, mi-era frică să nu vezi minciuna din ochii mei.

"Nu toate fetele mă plac, doar tu." Palma ta mi-a atins umărul şi a coborât de-a lungul brațului meu până în dreptul degetelor.

"Nu, nu fac asta." Am pufnit, dându-mi ochii peste cap.

"Atunci nu te superi dacă fac asta." Şi atunci ți-ai lipit buzele de ale mele, iar eu am simțit cum circulația mi se opreşte şi parcă sângele îmi înghețase. Nu m-am putut mişca, aşa că am rămas înlemnită în acel loc, corpul meu nerăspunzând niciunei comenzi.

Când ți-ai îndepărtat buzele de ale mele, am simțit cum o parte din mine se rupe din trupul meu şi atunci mi-am dat seama că nu mi-aş dori nimic mai mult decât să fac asta de nenumărate ori, zile la rând neîncetat.

"Ăla tocmai a fost primul meu sărut." Am şoptit ruşinată, lăsând capul în jos.

"Cu atât mai bine, doar a fost cu cel pe care îl placi." Cuvintele ce îți părăseau gura erau ca un vânt ce te împingea spre mine sau, poate erau un magnet ce mă atrăgeau pe mine. Nu îmi mai amintesc cum ne-am apropiat atât de mult încât corpurile noastre s-au atins.

"Eu nu te plac." Am negat din nou realitatea.

"Uite, dacă recunoşti adevărul îți promit zeci de săruturi. Aşa ai timp să te şi perfecționezi." Râsul tău şi-a făcut apariția şi am simțit cum obrazii îmi iau foc.

"Nu te plac." Am repetat din nou.

"Bine, deci nu te superi dacă fac asta." M-ai sărutat fiecare obraz. "Şi asta." Acelaşi tratament l-a avut şi nasul meu.

"Okay, gata, te plac, bine. Acum poți să pleci să râzi cu ceilalți." M-am întors cu spatele la tine, eram şocată că dintre toți, tu fusesei primul căruia îi spusesem că te plac.

"Şi dacă eu vreau să stau aici şi să te sărut din nou ?" Ți-ai poziționat mâinile pe talia mea şi m-ai obligat să mă întorc, să te privesc.

"Atunci, ți-aş spune că nu-i frumos să arăți atâta afecțiune în public." Şi m-ai sărutat din nou.

"De obicei, un băiat îşi sărută iubita oriunde." Ai adăugat după ce ți-ai dezlipit buzele de ale mele.

"Cine a spus că sunt iubita ta ?"

"Ar fi păcat să merg şi să spun că eşti dacă nu ar fi adevărat. Lumea m-ar crede mincinos." M-ai tras într-o îmbrățişare, iar eu am considerat că e rândul meu să fac primul pas. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului tău şi, un pic nesigură şi panicată, mi-am apropiat fața de a ta. După ce mi-ai observat stângăcia şi ai chicotit, considerând-o foarte amuzantă, te-ai apropiat şi tu de mine, întâlnindu-ne la jumătatea distanței.

Te iubesc!

Cu drag,
tipa care e iubita ta.

Nu pot să cred că sunt aproape de finalul acestei cărți. Nu e încă gata, urmează epilogul. :))

Şi wow, capitolul ăsta e aşa de lung!
Între timp, vă pregătesc o altă poveste, se numeşte "Oraşul măştilor" şi am postat deja prologul dacă vreți să trageți cu ochiul pe acolo. Deasemenea, lucrez şi la o altă poveste de proză scurtă. Toate acestea numai pentru voi! <3
*dacă sunt greşeli le voi corecta în weekend, atunci am mai mult timp şi o să mă apuc să corectez întreaga carte*