Harry's unknown sister

Capitolul 22-Acum ii pasa...

Perspectiva lui Christian (tatal lui Raven si Harry)

Dupa ce pustiul ala saten si cu ochi albastrii de ocean imi arunca acele vorbe dure,simt cum in capul meu si in suflet apare o durere greu de stapanit,ma simt vinovat,atat de vinovat incat pana si eu sa fiu in locul unora dintre copiii mei nu as accepta ca tatal meu sa apara aici.Cuvintele lui ma pun cateva secunde pe ganduri,daca sa intru sau nu in afurisitul asta de spital.Da,stiu.Ma mustra constiinta.Si cel mai greu e faptul ca stiu ca are dreptate insa,fiica mea e acolo si daca vreau sa o conving sa pastram o relatie cat de cat decenta de acum in colo,trebuie sa lupt...chiar daca asta inseamna sa imi calc pe propriul orgoliu si sa ma umilesc,chiar vreau asta.

Il ocolesc pe acel tanar care pretindea ca e iubitul fiicei mele si ma interesez de salonul in care este internata.Iubit?Era asa mica cand...off,cand am parasit-o..inca se juca cu papusile,iar acum are deja un iubit.A trecut asa repede timpul.Cu cat ma gandesc la cat de mult rau i-am facut,cu atat simt cun durerea din corpul meu creste.Nu am apucat sa o vad prea bine cand a venit astazi la mall,dar puteam sa jur ca era asa frumoasa,insa dintr-un oarecare motiv a fugit.Stiu sigur ca eu sunt cauza pentru care a plecat plangand de acolo.Am facut-o sa sufere mult,si pe ea,si pe Harry,pana si pe sotia mea care sper din tot sufletul ca e bine.Am deacis sa imi refac viata pentru ca nu mi-as fi permis sa ma intorc vreodata la vechea mea viata.Nu la cate am facut.Cand am intalnit-o pe Adele am stiut ca ea vrea sa fie cea cu care imi voi petrece restul vietii,chiar daca e cam tarziu...incerc sa repar greselile pe care le-am savarsit si sa imi fac o familie alatur de ea.Nu stiam ca e mama unui prieten de al lui Raven...insa asta m-a ajutat sa o regasesc,sa ii regasesc.Ma bucur ca s-a impacat si cu Harry...sper doar ca totul sa fie bine.

Iau liftul pana la etajul unde e internata Raven si ii gasesc imediat salonul.Sunt un adult in toata firea,pot sa o fac.Trag aer in piept adanc si apas clanta.Un pat mediu acoperit de un cearceaf alb sta in mijlocul cabinetului si pe el corpul firav si slabit al lui Raven.Langa ea alte chipuri cunoscute de la TV o privesc emotionati si primul care isi intoarce capul e chiar Harry.Parul sau a crescut mult mai mult fata de acum 10 ani,insa tot la fel de cret este,ochii ii devin imediat mai intunecati cand ma vede si pot sa pun pariu ca este cu putin mai inalt decat mine.

-Tu!Iesi afara pana nu chem paza.Nu ai niciun drept sa fii aici.tipa si se apropie de mine incercand sa ma impinga dar ii opresc bratele.E si mult mai puternic acum.

-Harry,eu-

-Tu ce?Chiar nu am chef si dispozitia necesara sa iti aud scuzele banale pentru ca...la dracu,au trecut 10 ani tata,10 ani.Nu cred ca ai aparut in cel mai potrivit moment.spune si ceilalti fac ochii mari la pronuntarea cuvantului "tata".Il vad ca devine agresiv si decid sa ma indepartez usor de el lipindu-mi spatele de usa.

-Harry inteleg ca esti tensionat si furios in acelasi timp.Uite,doar lasa-ma sa vad cum se simte Raven si putem discuta ca intre adulti dupa,bine?

-O,brusc iti pasa cum se simte Raven.Unde ai fost cand ai bagat-o in coma la 8 ani deoarece ai dat-o cu capul de masa?Stai sa iti reamintesc eu,la cel mai apropiat bar cheltuind si ultimii bani pe care ii mai aveam.Tu ne-ai adus in situatia asta,tata.Nu poti sa apari aici pur si simplu de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Ba mai mult...te si casatoresti.pufneste.

-Tu de unde stii despre asta?

-Asta chiar nu conteaza acum.Conteaza doar ca tu te astepti ca noi sa uitam prea repede totul.Afla ca nu va fi asa tata,ca-

-Incetati!il intrerupe Raven stand cu fata acum indreptate spre noi.Chiar si palida arata ca un inger.Ingerasul meu,mi-a lipsit asa de mult.

-Va certati prosteste.Tata,mai bine pleci.Acum cat inca nu sunt constienta in ce situatie ma aflu.spune calm.