Sub Acelaşi Acoperiş (Project 1)

Când toți ar trebui să doarmă (2)

Sixty aleargă disperată pe holuri, căutând din cameră în cameră.

~în camera lui Tsukiyama şi a Franței~

Tsukiyama: So... parlé vù france?

Franța: Oui, mon ami... Acum, încerc să dorm.

Tsukiyama: Bonne nuit, atunci?

Sixty dă buzna în cameră. Se uită dubios prin încăpere, apoi la fețele confuze ale celor doi. Ieşi repede, hotărând că America nu se ascundea acolo.

~în camera lui Italia şi a lui Germania~

Italia: Crezi c-or să ne mai dea paste? *în al nouălea cer*

Germania: Orice e bun, dacă e mâncare.

Italia: Cheeee?... *sare pe Germania şi îl zgâlțâie* Pasta sunt mereu cea mai bună alegere! Nu uita asta, Doitsu!

Germania: *se simte ciudat cu Italia pe el şi are senzația că începe să roşească*

Auzind sunete ciudate, Sixty decide că e mai bine să nu încerce să intre.

~în camera lui Shu şi a lui Reiji~

Shu: *doarme*

Reiji: Nu pot să cred că am fost pus în cameră cu un pierzător ca tine.

Shu:*în somn* Pierzător eşti tu cu prietenii tăi...

Reiji: Eu nu sunt un pierzător! Tu eşti! Tu nu poți face nimic de unul singur! Eşti un nimic-

Sixty: *intră întrerupând crizele de personalitate ale lui Reiji* E cumva America pe-aici?...

Reiji se uită critic la ea, cu o privire care spunea: "Tu nu ştii să bați? Puteam fi dezbrăcați..."

Sixty: Deci nu. *închide uşa*

Odată ieşită pe hol, auzi țipăte stridente din următoarea cameră, cea Toukăi şi a lui Nishiki. Deschise uşa pentru a-i calma, iar odată cu această ocazie şi pentru a-şi căuta următoarea victimă...

Sixty: *deschide uşa şi îşi strecoară doar capul* Taceți odată, în puii mei! Poate alții dorm! *se uită subtil după America* Voi pleca acum, însă sper că n-o să vă aud din nou gura de pe hol! *trânteşte uşa pentru a întări efectul de nervi şi seriozitate* *face trei paşi pe hol* *îi aude certându-se* *intră în cameră* CE DRACU' AM ZIS?!

Nishiki:OK, OK. Ne-am prins...

Sixty: *pleacă nervoasă din cameră*

Rămâne pe hol, în fața următoarei uşi. Camera Cielois. Să intre sau nu? Ar putea găsi multe minuni acolo... Puse mâna pe clanță, stătu pe gânduri, îşi retrase mâna şi, într-un final, decise ca doar să asculte puțin. Totuşi, care sunt şansele ca ei doi să ajute un necunoscut? Şi, totuşi... ar trebui să fie o familie.
Îşi lipi urechea de suprafața fină din lemn şi ascultă atent. Era linişte, iar pe sub prag nu se vedea nicio lumină. Probabil dorm. De ce să-i deranjeze?

~în camera Ereri~

Levi încă aşteaptă, în boxeri. Auzi o bătaie la uşă, şi, crezând că a venit Eren cu geanta sa, se repede să o deschidă.

Sixty: *şocată de apariția serii* Jesus fuckin' Christ...

Levi: Cu ce te pot ajuta? *încearcă să acționeze cât mai normal posibil*

Sixty: *se întoarce încet, către următoarea cameră*

Levi: *îl vede pe Eren alergând disperat pe hol cu o geantă în brațe*