Prolog
-Haide, Jolie! ţipa fata blondă, în timp ce alerga în josul străzii, neştiind că nu mai era nimeni în spatele ei. S-a oprit brusc când a ajuns la colţul străzii St. Andrews şi a îndrăznit să arunce o privire în spate. Fata care alergase în urma ei timp de zece minute era de negăsit acum, de parcă intrase în pământ. Bătăile inimii i-au devenit mai dese, şi atât de tari încât putea să le audă.Respiraţia îi devenise mai grea din cauza fricii şi a oboselii.
-Jolie? a şoptit ea, cu vocea tremurândă. Corpul ei micuţ fusese cuprins de tremur, iar mâinile ei stăteau întinse pe lângă corp. Privirea ei speriată arunca săgeţi în toate părţile.
Picioarele ei au pornit uşor în direcţia din care venise. La intrarea pe o aleea luminată slab de un felinar, un grup de adolescenţi stăteau îngrămădiţi, râzând şi distrându-se pe cinste. Jolie era întinsă pe cimentul rece, unul dintre băieţi stând deasupra ei. Plângea, ţipete înăbuşite de palma lui auzindu-se prea slab în tăcerea nopţii. Băiatul s-a ridicat, trăgându-şi pantalonii pe el. O fată brunetă a lovit-o brusc în stomac cu tocul ascuţit al pantofilor, în timp ce altă fată o lovea repetat peste faţă. Câteva firicele roşii de sânge au început să-i curgă din nas, pătându-i bluza albă.
Fata blondă care ţipase mai devreme, Corinne, îşi acoperise gura cu palmele, lacrimile reci pătându-i obrajii deja roşii. Băiatul care mai devreme fusesea deasupra lui Jolie, acum o prinsese de gulerul bluzei pe care o purta, ridicând-o în aer şi scuturând-o de câteva ori. Un băiat cu părul tuns ciudat s-a apropiat, începând să lovească cu pumnii faţa moale a prietenei ei. Ceilalţi stăteau în cerc, râsetele lor spărgând tăcerea. Corinne se abţinea cu greu să nu ţipe. Ce ar fi putut face o fetişcană de cinsprezece ani în faţa lor? Eventual să o ia la fugă, cu speranţa că nu va fi prinsă.
Stătea ascunsă după tomberonul mare, care îi ascundea perfect trupul. Lacrimile încă îi curgeau pe obraji, căzând pe jos şi udând cimentul. Al treilea băiat, care avea nevoie urgentă de o tunsoare a scos un cuţit cu o lamă ce părea nouă din buzunarul de la spate. Ochii albaştrii-cenuşii ai lui Corinne s-au mărit când băiatul a înfipt lama cuţitului în pieptul lui Jolie. Un suspin a părăsit gura brunetei, în timp ce sângele păta cămaşa, curgând repede. Un suspin a părăsit şi buzele Corinnei când prietena ei a căzut moale pe jos.
Dar băiatul nu s-a oprit. S-a aplecat deasupra corpului moale al lui Jolie, continând să treacă lama ascuţită peste corpul firav al brunetei, provocând tăieturi adânci. Ceilalţi continuau să râdă. De ce nu se opreau? De ce au făcut-o? De ce tocmai prietena ei? Astea erau întrebările care se roteau prin mintea Corinnei.
Una din fete, cea care avea suviţe albastre, şi-a scufundat degetele un sângele vâscos desenând pe jos o stea mare înconjurată de un cerc. Cei doi băieţi au ridicat-o pe Jolie de pe jos, aruncând-o fără milă în mijlocul stelei. Corpul s-a prăbuşit ca un sac de cartofi. Fata care a desenat steluţa şi cercul a întors capul, observând privirea înfricoşată a fetei care încerca să se ascundă după tomberon.
-Dar ce avem noi aici? a spus ea rânjind.
Ceilalţi au întors şi ei capetele, privind-o surprinşi pe Corinne. Inima şi respiraţia ei au luat-o razna. S-a dat câţiva paşi înapoi, încercând să o ia la fugă, efortul fiind în zadar. Fata venise cu paşi rapizi, prinzând-o de braţ şi trăgând-o după ea.
-Aşa, Zoey! Adu-o aici! a strigat unul dintre băieţi.
Fata care fusese strigată Zoey a îmbrâncit-o în faţă pe Corinne, aceasta împiedicându-se şi căzând în genunchi lângă corpul fără viaţă a lui Jolie, mâinile fiindu-i acum pătate de sângele vâscos al prietenei ei. Mâinile i s-au ridicat din instinct, murdărindu-i faţa.
Râsetele idioate ale adolescenţilor au fost oprite de sirena unei maşini de poliţie. Băiatul care a înjunghiat-o pe Jolie a ridicat repede cuţitul şi l-a şters cu o batistă, apoi l-a pus în mâna Corinnei. Fata nu mai înţelegea nimic. Grupul a fugit, sărind peste gardul care se afla la marginea străduţei. Corinne a rămas în genunchi lângă prietena ei, cu faţa şi hainele pătate de sânge. A aruncat cuţitul din mână câţiva centimetri mai încolo, dar degeaba, amprentele ei pătaseră deja mânerul. Ochii ei priveau corpul neînsufleţit a celei care fusese prietena ei cea mai bună.
Exact aşa au descoperit-o şi poliţiştii. A fost luată de jos şi băgată cu forţa în maşina poliţiei, apoi aruncată într-o celulă rece până la ziua în care a fost târâtă în sala de judecată. Toţi o priveau cu dezgust, până şi părinţii ei. Încercase să le spună că nu a fost vina ei, că grupul acela de adolescenţi au făcut totul, dar nimeni nu vroia să o asculte. A fost aşezată pe un scaun, între doi jandarmi. Privirea ei s-a plimbat prin sală, observând grupul care a comis crima. Lacrimile au început să îi curgă, dar a rămas tăcută.
Sentinţa a fost dată, iar Corinne îşi va petrece restul zilelor în spitalul Anaheim Mental Clinic. Fata a fost târâtă din sala de judecată, înfăşurată într-o cămaşă de forţă şi închisă într-o cameră albă, în care nu se afla decât un pat. Undeva pe perete se afla un difuzor rotund din care răsuna un cântec lent, înnebunitor. Faţa de obicei veselă şi frumoasă a Corinnei era acum încruntată, cu o privire nebunească în ochi. Corpul înfăşurat de cămaşa albă se legăna înainte-înapoi într-un ritm alert.
-Voi ieşi de aici. Mă voi răzbuna. Voi ieşi de aici. Mă voi răzbuna. Voi...
Corinne Monté a jurat că va scăpa din spital şi se va răzbuna. Într-o zi.
CITEȘTI
Sadistic
HorrorToţi au crezut că îi vor putrezi oasele în spitalul de nebuni, dar toţi s-au înşelat. Acum e liberă din nou, cu un singur gând în minte. Răzbunarea e o târfă.