Sadistic

Capitolul 4

    Trecuseră trei săptămâni de la înmormântarea lui Zoey şi nu se mai întâmplase nimic. După o altă scotocire amănunţită a casei părinţilor ei, Corinne a fost nevoită să îşi găsească un alt loc unde să se ascundă. Şi a găsit deja locul perfect. Era o cabană părăsită, de pe malul micuţului râu  care trecea pe lângă Anaheim. Clădirea din lemn era ascunsă perfect de copaci, iar zgomotele erau acoperite de susurul râului.

    Blonda luase cu ea albumul în care erau fotografiile celor de la şcoală şi tot ce putea fi folosit ca armă de tortură. S-a hotărât că întâi vor dispărea fetele, că vorba aia : doamnele primele, doar că aici nu era vorba de doamne, ci de târfe.

    Următoarea ei victimă va fi Kristen Noriega, iar prima mişcare a blondei va fi făcută în noaptea aceasta. Corinne dăduse târcoale casei lui Kristen şi aflase că părinţii ei erau plecaţi într-o călătorie de afaceri, lipsind toată săptămâna.

    Paşii rapizi ai lui Kristen umpleau tăcerea nopţii. Fata se grăbea să ajungă acasă, îngrijorată de ce s-ar putea întâmpla. Biletul lăsat lângă corpul lui Zoey era un mesaj pentru ea şi pentru ceilalţi prieteni ai ei. Acum îşi întorcea capul la fiecare două minute, privind în urma ei. Vocea micuţă din capul ei îşi şoptea într-una că ceva rău avea să se întâmple. Tăcerea apăsătoare o înconjurase ca într-un cocon întunecat, iar casele păreau goale, pustii, fără urmă de viaţă în ele.

    Sunetul paşilor altei persoane au început să se audă din spatele ei. Ar fi vrut să întoarcă privirea pentru a vedea cine este, dar îi era prea frică. A început să meargă mai repede, cealaltă persoană mărind la rândul ei ritmul. Kristen putea vedea deja casa ei, încă zece metri despărţind-o de siguranţă. Picioarele sale deja obosite au început să alerge uşor şi putea să jure că a auzit râsetul amuzat al unei fete venind din spatele ei. A urcat în fugă cele trei trepte din faţa uşii, încercând să descuie uşa cât mai repede. Mâinile îi tremurau făcând ca celelate două chei de pe legătură să se lovească uşor între ele. Kristen a întors speriată privirea către trotuar, dar nu era nimeni acolo. Perdeaua doamnei Morris s-a mişcat uşor. Probabil vroia să vadă ce se întâmplă. În cele din urmă uşa s-a deschis, iar Kristen a intrat, trântind uşa în urma ei.

    O vedea perfect cum alerga spre casa ei şi nu se abţinuse să nu râdă. Arata ca un iepure hăituit de vulpe. Când Kristen a ajuns la uşă, blonda s-a strecurat pe lângă peretele casei. A descuiat uşa din spate folosind o agrafă de păr, şi a intrat în linişte în casă. A luat un scaun din bucătărie şi l-a pus la câţiva metri de uşă, aşezându-se pe el. Un zâmbet grotesc era întipărit pe faţa ei. Abia aştepta să vadă sângele lui Kristen curgând repede, pătând covorul şi parchetul. Abia aştepta să audă ţipetele înăbuşite ale fetei în momentul în care lama cuţitului îi străpungea inima. Dar văzuse cum perdeaua casei alăturate se mişcase când şi spera că baba nu o văzuse când a intrat în casă.

    În sfârşit a auzit cum uşa de la intrare se deschide, şi cu Kristen intră repede, încuiind-o la loc. Fata şi-a lipit palmele şi fruntea de materialul rece din care era făcută uşa, răsuflând uşurată. Zâmbetul grotesc al Corinei s-a stins, mâna ei strângându-se pe cuţitul pe care îl luase din bucătărie. S-a ridicat de pe scaun, pregătind să se arunce către umbra tremurândă care reprezenta corpul lui Kristen, cu lama ascuţită înainte.

    Încă sprijinită de uşă, Kristen a început să râdă, respiraţia ei nervoasă calmându-se.

    -Poftim, scârbă! a urlat ea, râzând.

    Râsetul ei s-a oprit brusc când s-a întors şi a văzut privirea mortală a Corinnei. Într-o fracţiune de secundă, cuţitul din mâna blondei a făcut contact cu braţul lui Kristen, un urlet sfâşietor auzindu-se ca un ecou în casa goală. Corinne a ridicat din nou mâna pentru a lovi, dar fata a reuşit să se ferească, scăpând din locul strâmt în care fusese prinsă. Picioarele ei s-au îndreptat către scări, părul ei roşcat fluturând în timp ce urca câte două trepte odată. Blonda a pornit pe urmele ei, înjurături şoptite scăpându-i în timp ce se împiedica de ultima treaptă. Roşcata se oprise în faţa unei camere, încercând din răsputeri să deschidă uşa.

    Corinne s-a apropiat în fugă de Kristen, lovind cu pumnul faţa ei umflată de lacrimi. Fata a căzut în urma impactului, auzindu-se o bufnitură. Blonda a început să râdă din nou. S-a aplecat desupra fetei, trecând uşor lama cuţitului pe obrajii ei, lăsând tăieturi adânci. Exact ca în cazul lui Zoey. A lăsat alte tăieturi micuţe, provocând scâncete din partea fetei paralizate de frică. A prins-o de antebraţ, ridicând-o şi trăgând-o după ea până la scări. A mai lovit odată faţa fetei cu pumnul , firicele subţiri de sânge curgând uşor. Kristen s-a clătinat, picioarele ei apropiindu-se prea mult de scări. Corinne a zâmbit, apoi a îmbrâncit-o, aceasta rostogolindu-se pe scări.

    Blonda a coborât fugind, pentru a vedeam cum capul roşcatei stătea într-o baltă de sânge, dar încă nu era moartă. A auzit sirenele maşinei de poliţie, şi acum era convinsă că baba de alături a văzut-o, apoi a sunat la poliţie. A lăsat să-i scape un râs slab, apoi a strâns părul roşu în pumn, apropiindu-şi faţa de chipul palid al roşcatei.

    -Ne mai vedem noi. Nu s-a terminat aici! a spus ea printre dinţi.

    A lăsat capul fetei să cadă înapoi pe podea, apoi a mai făcut atins odată pielea roşcatei cu lama ascuţită. A aruncat cuţitul în bucătărie şi a ieşit din nou pe uşa din spate, fugind printre case şi întorcându-se la cabana părăsită din pădure.

Capitol scurt, din nou, ştiu. Dar nu pot să le fac mai lungi, aşa că presupun că toate vor avea o pagină-două.