Sadistic

Capitolul 3

    Corinne stătea întinsă pe podeaua tare a podului, imagini petrecute în spital făcându-şi loc printre gândurile ei şi aşa încurcate. Amintiri neclare cu ea într-o cămaşă de forţă albă, în timp ce ţipa de durere. Era pentru prima oară când refuzase să înghită pastilele alea mari, iar doctorul şi-a pierdut cumpătul, lovind-o repetat cu palma peste faţă. Obrajii ei erau roşii, lacrimile curgând repede, iar ţipetele se auzeau necontenit, dar doctorul nu înceta, dimpotrivă, o lovea din ce în ce mai tare. Nu înţelegea de ce era pedepsită pentru o greşeală pe care nu o făcuse ea. De fapt nici acum nu înţelegea.
    S-a ridicat în şezut, trecându-şi mâna prin păr. O nouă zi, o nouă zi în care trebuia să-şi ducă planul de a o distruge pe Zoey până la final.
    Şi apoi cu cine va continua? Cu unul dintre băieţi, desigur. Oricum nu este prea important cu cine va continua. Toţi vor sfârşi prin a fi torturaţi, apoi ucişi cu sânge rece. O jumătate de zâmbet i-a apărut pe chip la gândul acesta.

    -Vă jur că am văzut-o! Era ea, tipa care a fost închisă după noaptea aia! spunea Zoey, privind cu frică în jurul ei.
    Fata era cu prietenii ei, în curtea liceului din Anaheim. Terminaseră toţi liceul, dar Zoey lucra ca ajutor al bibliotecarei. După vizita poliţiei acasă la ea de noaptea trecută, îşi sunase repede prietenii, povestindu-le ce s-a întâmplat şi hotărând să se întâlnească pe băncile din curtea liceului.
    -V-am spus că a fost o idee proastă, spune Jessica. Trebuia să te predai, Jake. Acum ea ar fi fost normală, iar pisica lui Zoey ar fi trăit.
    Jake, băiatul care a înjunghiat-o pe Jolie, a ridicat brusc capul, uitându-se cu ochii plini de uimire şi şoc la prietena lui.
    -Ce dracu' ai spus? Dacă mă predam eu, vă trăgeam pe toţi după mine. Nu e ca şi cum voi n-aţi fi fost de accord, să-ţi amintesc cât de bine te-ai simţit când o loveai pe aia? a şoptit nervos băiatul, scrâşnind din dinţi.
    -Plăcere? Tipule, eram drogată şi tocmai băusem două sticle de vodkă. Te aşteptai să gândesc clar? răspune Jessica, furia din vocea ei îndreptându-se către Jake, care o privea încruntat.
    -Tu, târf... a apucat el să spună, fiind întrerupt de vocea altui băiat, Scott.
    -Încetaţi odată! Trebuie să facem ceva în legătură cu nebuna aia.
    Se priviră între ei, neavând nici o idee despte ce să facă.
    -Uite cum facem, a spus Zoey după un timp. Ţinem legătura, şi ne ferim din a umbla pe străzi noaptea. Şi, Jessica, să se predea Jake nu-i ce-a mai bună opţiune. Va trebui să spună adevărul despre noaptea aia, adevăr care ne include şi pe noi. Pe noi toţi. Trebuie să plec, probabil doamna Flowers crede că am dispărut.
    Zoey s-a ridicat repede, îndreptându-se cu paşi rapizi către clădirea mare, făcută dintr-un fel de cărămidă roşie. Prietenii ei s-au ridicat de pe banca pe care au stat şi au plecat, cu paşi mărunţi către casele lor. Zoey s-a simţit mai bine când a intrat în clădire, neavând nici cea mai vagă idee despre ce va urma.

    Corinne plecase de câteva ore din podul casei, ajungând la vechiul ei liceu. Îşi schimbase din nou hainele, şi îşi lăsase părul desfăcut. Am intrat pe coridoarele pustii, auzind ecouri slabe produse de profesorii care vorbeau. A zâmbit, deschizând uşor o uşă mare, făcută din metal. A intrat în încăpere, asigurându-se că nu a fost văzută de nimeni.    
    Era camera în care se ţineau materiale pentru laboratorul de chimie. Atât de multe posibilităţi chiar în faţa ei. Un râs slab, silenţios i-a scăpat, a încuiat uşa, apoi s-a îndreptat către dulapuri, scoţând diverse flacoane şi o o sfoară mare, groasă. A luat unul dintre scaunele pliante sprijinite de perete şi l-a desfăcut, după care s-a aşezat pe el, aşteptând.

    Ziua a trecut repede, Zoey luându-şi rămas bun de la Doamna Flowers, apoi îndreptându-se către toaletă. Liceul era pustiu acum, cu excepţia echipei de fotbal, care avea antrenamente pe teren. Fata şi-a privit chiupul în oglindă, apoi şi-a spălat faţa. Mai era puţin până să se întunece, şi avea timp suficient la dispoziţie cât să ia un taxi până acasă. Şi-a scuturat capul, apoi a intrat în toaletă. A auzit când uşa s-a deschis, cineva intrând. Nu a dat importanţă, probabil că era doamna Flowers care dorea să folosească toaleta.
    A ieşit, indreptându-se din nou către oglindă. S-a spălat pe mâini, apoi s-a sprijinit de marginea chiuvetei închizând ochii. Trebuie să se relaxeze puţin. Este într-o şcoală, un loc public, iar echipa de fotbal era la nici 200 de metri depărtare de şcoală. A deschis ochii din nou, doar pentru a vedea imaginea Corinnei în spatele ei.
    Blonda a acoperit gura lui Zoey cu o batistă care fusese scufundată în cloroform. Nu a apucat să ţipe sau măcar să spună ceva, ci doar a căzut moale în braţele Corinnei. Aceasta a târât-o pâna la camera cu materialele pentru laborator, unde a aşezat-o pe scaun, apoi a legat-o strâns de mâini şi picioare. I-a ţintuit corpul de scaun cu ajutorul unde benzi izolere transparente. I-a acoperit şi gura cu banda izoleră, apoi s-a aşezat cu picioarele încrucişate pe podea, în faţa scaunului, aşteptând ca victima ei să se trezească.
   
    Au trecut câteva ore până când Zoey a deschis ochii, dar Corinne nu mai era în faţa ei. Blonda se plimba prin spatele scaunului, privindu-şi chipul reflectat în lama strălucitoare a unui cuţit.
    -Măi, măi, măi. I-a uite cine s-a trezit, Martin! a râs ea, vorbind cu arma ascuţită. Ce zici? Îţi fac cunoştinţă cu obrajii lui Zoey?
    Blonda a început să râdă ceva mai tare, venind în faţa lui fetei care a început să plângă, suspinele ei fiind înăbuşite de banda care îi acoperea gura. Corinne s-a aplecat în faţă, apropiind prea mult lama de faţa lui Zoey. A apăsat-o tare peste obrazul stâng, lăsând în urma ei o crestătură adâncă, sângele ţâşnind imediat, curgând uşor pe podea şi pe haine. Un zbierăt înfundat s-a auzit prin banda izoleră. Zâmbetul sadic al blondei s-a mărit, făcând acelaşi lucru obrazului drept. Zoey plângea, lacrimi fierbinţi, amestecându-se cu sângele care curgea repede.
    Corinne a lăsat cuţitul pe masă, mâna ei prinzând un flacon în care se afla o substanţă vâscoasă, incoloră. Pe etichetă scria "Acid sulfuric". A revenit în faţa lui Zoey, scoţând dopul sticlei, apoi a vărsat puţin vitriol pe piciorul fetei. Aceasta a închis ochii, alt zbierăt înfundat auzindu-se din nou. Ochii ei s-au strâns, capul lăsându-i-se pe spate, hohote slabe de plâns auzindu-se. Găsind o plăcere sadică în a o vedea pe fată suferind, blonda vărsând tot conţinutul flaconului pe picioarele fetei. Capul ei a început să se mişte rapid, lacrimile curgând mai repede decât oricând. Corinne a început să râdă c poftă, aruncând flaconul pe jos, luând din nou cuţitul în mână.
    A rupt bluza neagră a lui Zoey, lăsând-o pe aceasta doar în sutien şi blugi, care erau deja arşi de acid. Pielea de pe picioarele ei arăta groaznic, acidul săpând uşor în carnea fetei cu o viteză agonizantă. Zâmbetul nu a părăsit deloc faţa blondei, ba chiar a devenit mai mare. A crestat uşor pielea de pe abdomenul alb al fetei legată de scaun, firicele de sânge începând să curgă imediat. A tras cu putere banda izoleră, lăsând o urmă roşie pe faţa fetei. Hohotele de plâns au început să se audă.
    -De ce îmi faci asta? a întrebat Zoey printre plânsete.
    Corinne nu a răspuns, doar a zâmbit privind-o cu atenţie.
    -Spune-mi! a spus ceva mai tare Zoey.
    -Ştii destul de bine, scumpete. Şi ăsta e doar începutul. Toţi prietenii tăi scumpi vor sfârşi la fel ca tine. Morţi! a spus blonda calmă.
    Ochii lui Zoey s-au mărit, dar nu a mai apucat să mai spună ceva. Lama mare a cuţitului a fost împinsă de-a lungul coastei de jos, oprindu-se direct în centrul inimii. Un oftat surprins s-a auzit, iar Zoey a clipit de câteva ori. A simţit o durere ascuţită traversându-i corpul, când Corinne a scos cuţitul. După câteva secunde a înjunghiat-o iar, şi iar, şi iar râzând în hohote. Se simţea atât de liberă când făcea asta. Râdea puternic, când a realizat că fata nu mai respira. A tăiat banda izoleră, apoi sfoara care îi lega mâinile şi a deschis uşa aruncând corpul fetei pe coridorul liceului. A luat geanta lui Zoey de pe jos, scoţând un caiet şi un pix. A rupt o foaie, după care a aruncat caietul pe jos.
    A mâzgălit ceva pe foaie, apoi a aşezat-o pe geantă lângă corpul fără viaţă. A pornit spre ieşirea de urgenţă, aruncând o privire în spate la cadavrul lăsat acolo. A plecat, cu rânjetul sadic întinse pe faţă.
   
    Dimineaţă, corpul fără viaţă a lui Zoey era înconjurat de o mână de oameni. Poliţişti şi doctori examinau corpul, citind şi biletul lăsat pe geantă : "Răzbunarea e o târfă. Una a căzut, mai sunt cinci."