Sadistic

Epilog

Pe treptele reci ale clădirii judecătoriei, corpul firav al Corinnei zăcea într-o baltă de sânge. Cuţitul mare era căzut undeva jos, lama fiind şi ea roşie. Lama aceea ascuţită sfârtecase inima blondei, împunsă fără milă sau ezitare de ea însăşi. O treaptă mai sus, acoperit de o piatră, era un plic alb.

La prima oră a dimineaţii, poliţiştii au încojurat corpul ei fără viaţă. Părul îi era murdar, hainele prăfuite, în unele locuri aproape rupte. Mama Corinnei plângea zgomotos, sprijinită de soţul ei. Lacrimile curgeau şi pe obrajii lui. După tot ce făcuse tânara, era tot fiica lor. 

Poliţistul care părea să conducă operaţiunile a luat piatra de pe plic, ca mai apoi să îl deschidă şi să îl citească. Privirea urmărea fiecare rând din scrisoarea lăsată de blondă. Reporterii cu microfoane şi camere de filmat au început să împânzească zona, un zgomot enervant de glasuri care strigau în acelaşi timp acoperea zgomotul făcut de sirenele de poliţie.

Mâna bărbatului care a citit scrisoarea, a început să tremure, iar ochii lui au scăpat câteva lacrimi. Lucra în poliţie de peste zece ani şi crezuse că tânăra care omorâse opt oameni era doar o dementă scăpată dintr-un spital de nebuni. Acum înţelesese. Acum înţelesese setea ei de răzbunare. Şi o înţelegea pe ea.

Un strigăt gros, plin de durere l-a scos din starea de care fusese cuprins. Un băiat tânăr, brunet încerca să se strecoare printre braţele poliţiştilor care încercau să-l ţină pe loc. Ochii plini de durere ai poliţistului l-au privit de sus până jos.

Era Aiden. Fiul lui.

Ochii lui erau lipiţi de corpul fără viaţă al Corinnei, privirea lui urmărind fiecare detaliu al fetei moarte, lacrimile curgând şioraie pe faţa lui.

Ceva mai târziu, după ce corpul tinerei a fost dus la morgă, domnul Smith a vorbit cu şeful lui, obţinând permisiunea de a citi scrisoarea Corinnei în faţa reporterilor.

Se strânseseră toţi în faţa poliţiei, ca nişte hiene în jurul prăzii. Bărbatul a tuşit, apoi a deschis plicul, scoţând scrisoarea şi începând să citească :

"        Dragă cititorule, sau poate ascultătorule,

Poate că ai crezut că sunt o descreierată, un animal fără inimă. Poate că sunt. Dar nu este vina mea. Niciodată nu a fost. Şi nu spun asta pentru a acoperii ceea ce am făcut, pentru că am fost conştientă tot timpul.

A fost amuzant să stau ascunsă printre umbre şi să ascult teoriile voastre, care de care mai ciudate. Dar nimeni nu şi-a dat seama, iar eu... eu nu m-am deschis decât unei persoane, căreia nu-i voi spune numele. Restul mă speriaţi.

Povestea mea? Povestea mea e cam întortocheată. Soarta m-a ales pe mine pentru suferinţe pe care probabil altcineva nu le putea îndura. Mai ţineţi minte când am fost găsită lângă corpul fără viaţă al prietenei mele? Toţi m-aţi acuzat. Toţi m-aţi acuzat fără să vă gândiţi de două ori, sau să îmi daţi şansa de vă explica. M-aţi aruncat într-o cameră rece, cu pereţii de un alb prăfuit şi aşternuturi îngălbenite. Şi să nu mai pomenesc de muzica înnebunitoare care se presupunea că trebuie să mă calmeze. Cred că asta m-a înnebunit mai rău - muzica.

Dar am reuşit să scap de acolo, după vreo trei ani. Puţin pentru voi, o eternitate pentru mine. Mai ales că fusesem închisă degeaba.

Degaba? o să mă întrebaţi. Da, degeaba! o să vă răspund. Acum am să vă povestesc, pentru că am tot timpul din lume, iar voi mă veţi asculta pentru că abia acum veţi vrea să ştiţi adevărul.

Noaptea aia nenorocită care mi-a schimbat viaţa, mi-a marcat complet adolescenţa, transformându-mă în nebuna de acum. Alergam, simţind că picioarele îmi vor ceda în curând. Aerul aproape că îmi dispăruse din plămâni, iar singurul lucru care m-a făcut să mă opresc din alergat a fost lipsa de răspuns a prietenei mele. Am făcut greşeala de a mă întoarce, şi a-mi vedea prietena înconjurată de un cerc de 'copii mai mari', batjocorită. Violată, bătută, apoi înjunghiată în inimă. Dar asta nu fusese suficient pentru ei. Au continuat, profanând trupul fără viaţă al prietenei mele.

Asta până când ea m-a văzut. M-a târât până la Jolie, apoi m-a aruncat în genunchi în balta de sânge. Şi de aici ştiţi ce s-a întâmplat mai departe. Doar că am fost găsită singură. Am realizat prea târziu ce s-a întâmplat, şi asta m-a costat trei ani din viaţă.

Probabil vă întrebaţi cine sunt ei. Asta e o întrebare cu răspuns uşor.

Zoey Carter, Kristen Noriega, Jessica Morell, Jace Connell, Loyd Hamersmith şi Jake Monet. Am fost suficient de drăguţă încât să-i enumăr în ordinea în care i-am omorât.

Mereu mi-a părut rău de părinţii lor. Mi-a părut rău că le provoc lor durere şi suferinţă, dar nu aveau idee ce animale crescuseră la uşă. Dar nu am avut pic de milă pentru ei în ultima clipă a vieţii lor. Dacă legea nu-i făcea să plătească, i-am făcut eu. Şi probabil că mă voi întâlni cu ei în iad, iar acolo am să-i masacrez din nou fără milă sau compasiune. Ei nu o merită.

Nici de asistentă sau infirmier nu pare rău. I-aş fi omorât pe toţi dacă aş fi avut timp şi răbdare. De ce? Pentru bătăile pe care le-am încasat de la ei şi pentru toate pastilele pe care m-au făcut să le înghit.

Cam atât.

M-aş fi întins cu un monolog d-ăla de prost gust, dar nu are rost, iar dacă citiţi/auziţi asta, probabil că eu deja îl masacrez pe Lucifer pentru conducerea Infernului. Iar el probabil a pierdut.

                                              Corinne.             "

Tăcerea cuprinsese totul. Înţelegerea pătrunsese în toate minţile. Întreg oraşul a realizat.

Dar ce rost mai avea să le pară rău acum? Erau toţi morţi, iar Corinne nu mai exista. Tot ce a făcut a fost să lase în urma ei nouă familii îndurerate.

Doar ea a murit împăcată, şi cu zâmbetul pe buze în ciuda faptului că tocmai ce îşi sfârtecase inima cu lama ascuţită. Undeva în sufletul ei mort, copila inocentă de cincisprezece ani îi zâmbea adolescentei sadice de optsprezece.

Răzbunarea a fost, este şi va fi întotdeauna o târfă. O târfă nemiloasă.

                                                                                                                                               Sfârşit.

____

Vă mulţumesc din nou.

Sadistic este locul unu la ambele categorii de câteva zile. Vă iubesc.