Sadistic

Capitolul 6

    Corinne stătea întinsă pe podeaua rece a cabanei, ochii ei între deschişi fiind acoperiţi de părul murdar. Imaginile din trecut îi treceau din nou prin faţa ochilor, tulburându-i gândurile.
    "-Nu sunt nebună, doctore, spunea Corinne cu glasul răguşit din cauza plânsului. Ochii ei albaştri erau inundaţi de lacrimile reci.
    Doctorul o privea pe deasupra ochelarilor cu rama groasă, amuzamentul dansându-i în ochi. Îi era milă de biata creatură din faţa lui. Testele multiple făcute asupra ei în decursul celui de-al doilea an petrecut în clinică arătaseră că adolescenta suferea de un fel de psiho-epilepsie care provoca căderi nervoase şi pierderi de memorie pe termen scurt. Probabil şi-a ucis prietena, apoi a dat vina pe un grup imaginar de persoane.
    Dar blonda ştia sigur că nu suferea de o boală şi ştia că nu şi-ar fi ucis cu sânge rece prietena. Medicamentele erau de vină. Ele o înnebuneau. Medicamentele şi muzica aceea nenorocită care se auze prin difuzor.
    -Domnişoară Monté, ce ar fi să-mi povesteşti din nou ce s-a întâmplat în noaptea aceea?
    Corinne a oftat exasperată. De ce nu înţelegea că nu ea a ucis-o pe Jolie?
    -V-am mai spus de trei ori! Nu am fost eu! Nu sunt nebună! a urlat blonda, sărind de pe canapea.
    Doctorul a tresărit uşor, dar nu s-a mişcat de la birou. Observa cu pieptul blondei se ridica şi cobora într-un ritm alert, respiraţia ei fiind prea zgomotoasă.
    Fata a început să plângă din nou, căzând în genunchi. O durere profundă îi străbătea pieptul. Dor. Îi era dor de Jolie, de părinţii ei şi de libertate. Va fi ţinută în clinica asta înnebunitoare toată viaţa, fiind obligată să asculte predicile doctorului despre faptul că era nebună.
    A auzit scaunul mişcându-se şi paşii doctorului venind spre ea. Mâna lui mare s-a aşezat pe umărul ei.
    -Corinne, ridică-te. Nu mai plânge.
    Un sunet asemănător cu un râset acoperit de suspine i-a scăpat printre buze. A continuat să râdă câteva secunde, apoi un ţipăt din străfundul plămânilor a creat ecouri prin toată clinica. Doctorul s-a dat câţiva paşi înapoi; fata scăpase de sub control. O încruntătură adâncă i-a răsărit pe faţă. Ţipătul fetei parcă nu se mai termina. Adolescenta s-a ridicat în picioare oprindu-se din ţipat şi privindu-l pe doctor cu o privire nebună. A început să chicotească uşor, repezindu-se către biroul doctorului. A prins vaza şi a aruncat-o cu putere către perete. Recipientul ornamentat cu floricele s-a făcut ţăndări.
    Uşa s-au deschis cu forţă şi un grup de asistenţi îmbrăcaţi în alb au intrat în cameră. Corinne s-a apropiat de locul în care căzuseră cioburile şi a luat cea mai mare bucată în mână. Le-am provocat câteva răni celor care au încercat să o atingă, dar în cele din urmă asistenţii au reuşit să o ducă înapoi în camera în care era ţinută. Nici unul nu s-a obosit să-i ia bucata de sticlă din mână.
    A fost împinsă, practic aruncată în cameră, iar uşa a fost închisă imediat. Auzea şoapte uşoare, dar vocea doctorului Grimmes se auzea cel mai clar.
    -Să fie clar că nimeni nu mai are voie să o scoată de acolo! a urlat el.
    De atunci nu a mai fost vizitată decât de asistentele care îi aduceau pastile şi care o pocneau de câte ori le refuza."
    Blonda a închis ochii de tot. Amintirile o răneau mai mult decât şi-ar fi dorit. S-a ridicat brusc, a ieşit din ascunzătoare şi a trântit uşa în spatele ei. Acum că se lăsa seara putea să meargă până la casa părinţilor ei pentru a lua câteva lucruri.

    -Hei, Aiden! a strigat Jessica, alergând uşor după băiatul şaten, care tocmai traversase. Băiatul s-a oprit, întorcându-se pentru a vedea cine l-a strigat. Privirea lui s-a luminat când şi-a văzut iubita alergând încet spre el.
    Braţele lui mari au înconjurat coprul subţire al Jessicăi, strângând-o cu putere la pieptul lui. Cei doi plănuiseră se facă o plimbare în pădure după înserat. Ştia că iubita lui este speritată după moartea lui Kristen şi a lui Zoey, dar nu înţelegea de ce Corinne făcea asta grupului lui de prieteni.
    Jessica se aştepta la ce era mai rău. Ştia că blonda va veni şi după ea aşa că îşi schimbase total înfăţişarea. Se tunsese, îşi vopsise părul blond şi pe deasupra mai folosea şi lentile de contact colorate pentru a nu mai avea ochii verzi. Spera doar că schimbarea ei o va ajuta.
    Aiden nu ştia ce s-a întâmplat cu trei ani în urmă aşa că găsea transformarea Jessicăi bizară. A prins mâna mică a fetei şi eu pornit împreună spre pădure.

    Corinne mergea privind cu grijă în urma ei pentru a se asigura că nu va fi prinsă. Luase din locuinţa părinţilor ei o sticlă mare de ulei, chibrituri, alcool medicinal, un pahar de sticlă fumurie, vată, un ibric şi câteva prosoape. Le pusese pe toate într-o pungă, apoi a ieşit cu grijă din casă. Mergea cu paşi rapizi, apropiindu-se de pădure. De îndată ce a trecut de primii copaci s-a calmat. A început să meargă mai încet. Trebuia să-şi plănuiască următoarea mişcare. Mai rămăsese doar Jessica dintre fete şi băieţii.
    Silueta ei subţire trecea printe trunchiurile masive, punga din mâna ei scoţând un foşnet uşor. Un râset slab a făcut-o să se oprească brusc. S-a ascuns după un copac imens pentru a o vedea pe Jessica, schimbată, stând în braţele unui băiat pe care ea nu-l cunoştea. A zâmbit. De data asta prada venise la ea. A plecat uşor către cabană, care nu era prea departe, unde a lăsat punga pe care o avea în mână.
    A găsit o scândură groasă, pe care a luat-o şi s-a îndreptat către locul în care îi văzuse pe cei doi.

    Râsul cristalin al Jessicăi crea ecouri slabe. Aiden o ţinea în braţe, încercând să o facă să uite de prietenele ei care muriseră şi de răzbunarea Corinnei, pe care băiatul nu o înţelegea. Cei doi s-au ridicat, prinzându-se într-o îmbrăţişare strânsă. Jessica a deschis ochii, privirea ei oprindu-se asupra unei umbre care se tot mişca. S-a încruntat, privind insistent în locul acela. Mâinile ei s-au strâns şi mai tare în jurul umerilor lui Aiden. După câteva secunde a văzut faţa Corinnei pe care se juca un zâmbet crud.
    Fata a ţipat, trăgându-se din braţele prietenului ei.
    -Jess, ce ai păţit? a întrebat el, întorcându-se şi privind către locul în care privea Jessica.
    -E... Eu am... Am crezut că e cineva acolo, a răspun fata cu vocea tremurândă.
    Aiden s-a îndepărtat puţin de fată, dar nu era nimic acolo. S-a întors, prinzând mâna lui Jess în a lui.
    -Hai să mergem. S-a întunecat, a spus cu vocea calmă.

    Corinne îi vedea pe cei doi când s-au întors dorind să plece. A pornit fără zgomot pe urmele lor. A ridicat scândura pe care o ţinea în mână şi l-a lovit cu putere pe Aiden. Acesta nu a mai apucat să spună nimic, căzând pe pătura de frunze. Ţipătul Jessicăi a spart tăcerea. Corinne a ridicat din nou scândura lovind capul fetei.
    -Bine lovit, Scândură, a spus ea privind bucata de lemn.
    A lăsat-o apoi să cadă, prinzând piciorul stâng al fetei adormite şi târând-o după ea. Ajunsă la cabană, a deschis uşa şi a târât-o pe Jessica înauntru. A zâmbit şi a închis uşa. A luat o sfoară mare pe care a legat-o de una din grinzile cabanei, iar cu celălalt capăt a legat-o strâns pe victimă. Făcuse în asemnea fel încât să fie suspendată. A zâmbit din nou, apoi a ieşit afară.