Sadistic

Capitolul 5

    Luna îşi arunca razele leneşe pe ferestra spartă a cabanei în care se ascundea Corinne. Pădurea părea prinsă în vraja argintie a luminii, toate vieţuitoare dormind în vizuinile lor. În afară de o bufniţă aşezată pe acoperişul cabanei şi care scotea sunete de jale, ca şi când ar prevesti moartea cuiva. Moartea lui Kristen, gândi Corinne, în timp ce mâna ei strângea mânerul cuţitului, iar cealaltă mână deschidea uşa rablagită a cabanei.
   
    Kristen stătea întinsă pe patul din camera ei ţinând telefonul în mână. Lumina argintie se strecura şi pe fereastra ei. Îi era frică. Acum scăpase cu o contuzie, câteva vânătăi şi coaste rupte, şi pierduse sânge, dar ştia că blonda încă nu terminase şi că avea de gând vină din nou, de data asta cu scopul de a-şi duce la final treaba. Prietenii ei fuseseră îngroziţi, iar acum nici unul nu mai ieşea pe stradă după lăsarea nopţii. După câteva minute de gândire, fata a închis în sfârşit ochii, adormind ceva mai târziu. Visesele ei erau inundate de privirea Corinnei şi de frică, de multe ori trezindu-se târziu ţipând cu disperare.
    Acum era ceva mai liniştită. Părinţii ei erau acasă, iar uşile erau în permanenţă încuiate.

    Blonda a ajuns din nou la uşa lui Kristen. De data asta s-a asigurat că nu o mai vede nimeni când intră, tocmai de aceea baba de alături zace într-o băltoacă mare de sânge. Corinne fusese scârbită când a pus mâna pe femeia stafidită ca o prună uscată. Lama cuţitului pătrunsese atât de uşor în inima femeii încât păruse o joacă cu păpuşile. A râs încet şi a introdus agrafa din nou în încuietoare. Uşa s-a deschis încet, iar blonda a intrat din nou în casă. Ştia că acum lucrurile treabuiau făcute în tăcere, aşa că fără ezitare a urcat scările şi a intrat în camera lui Kristen.
    Luase din casa de alături bandă izoleră, iar acum lăsa cuţitul pe podea şi desfăcea bada. O bucată mare a lipit-o pe gura fetei care dormea. Alte bucăţi, mai lungi le-a lipit pe mâini şi picioare, imobilizând-o total pe Kristen, care începuse să se mişte uşor din cauza senzaţiei incomode provocată de banda izoleră. Blonda a ridicat cuţitul de jos şi a făcut o crestătură adâncă pe coapsa fete, aceasta deschizând brusc ochii, lacrimi începând să ude perna. Privirea ei îngrozită a întâlnit privirea nebună a Corinnei. Rânjetul sadic al blondei a crescut când a început să treacă lama din nou peste pielea fetei.
    Kristen încerca să ţipe, să ţipe după ajutor, dar nu putea. Corinne a înconjurat patul şi s-a aplecat uşor deasupra fetei, cu gură lângă urechea fetei :
    -Cred că ştiu acum de ce i-aţi făcut asta lui Jolie. Este plăcut să vezi cum se scurge viaţa dintr-o fiinţă.
    Corinne şi-a întreptat spatele, trecând din nou lama cuţitului peste pielea albă a fetei. Aşternuturile albe erau sângerii acum, îmbibate de lichiul vieţii. Au trecut douăzeci de minute în care blonda s-a tot învârtit în jurul patului lăsând tâieturi mici aici şi acolo. Zâmbetul ei creştea cu fiecare secundă trecută. Îi părea rău că nu putea doar să desfacă banda care-i făcea victima să tacă. Ar fi vrut să audă ţipetele disperate. Să audă plânsetele de durere. Să-i fie implorată mila.
    Dar ea nu avea aşa ceva. Omenia şi bunătatea dispăruseră în noaptea aceea, iar bătăile primite în spital o făcuseră o creatură însetată de râzbunare şi sânge. Îi plăcea să simtă sentimentul de uşurare care îi umplea corpul atunci când vedea cum una din persoanele care sunt responsabile de moartea celei mai bune prietene a ei murea uşor, viaţa dispărând cu o viteză agonizantă din corpul ei.
    O privire aruncată la întâmplare prin cameră i-a distras atenţia. O poză înrămată cu Kristen şi părinţii ei. Corinne a lăsat cuţitul pe marginea patului şi cu paşi mari s-a îndreptat spre masa pe care se afla poza. A prins rama în mână, uitându-se atentă la poză. O urmă de tristeţe i-a întunecat privirea. Oare ce vor simţi părinţii ei când îşi vor vedea fiica zăcând moartă într-o baltă de sânge? Dacă era ea în locul lui Kristen cum ar fi fost? Dacă era ea cea care o lovea pe Jolie...
    O încruntătură i-a apărut din nou pe faţă. Nu. Ea nu are compasiune, ea are doar ură. Ură pură alimentată de izvorul nesfârşit al amintirilor nopţii fatidice în care Jolie a murit. S-a îndreptat cu paşi mari către pat, prinzând cuţitul şi ridicându-l. Toţi trebuiau să moară, iar ea avea să trăiască liniştită. S-a uitat fix în ochii lui Kristen recunoscând groaza şi frica care îi traversa corpul.
    Mâna ei a coborât cu viteză şi putere, lovind centrul inimii lui Kristen. A scos lama, apoi a lovit acelaşi loc din nou. Şi din nou. Şi din nou. Picături de sânge curgeau uşor pe podea, iar lichidul care se scurgea de pe lama cuţitului murdărea mâinile şi hainele Corinnei. A scos o hârtie şi un pix din poşeta lui Kristen, măzgâlind pe foaie : "A doua a plecat. Încă 4." A lăsat foaia pătată pe birou, apoi a ieşit din cameră în linişte, cu un zâmbet grotesc pe faţă.