Cuvinte neînțelese

79 6 0
                                    

     Încă mai am amintirea lui în memorie când glumea cu ceilalţi şi zâmbea cu adevărat sau când o împingea pe verişoara lui pe leagăn, ea râdea şi el zâmbea, dar cu lacrimi. Nu îmi dădeam seama de ce lăcrima, făcea asta zilnic, dar în acea zi părea că totul e diferit. În zilele care au urmat, îmi amintesc că ne-am scris iniţialele prin oraş, sunt sigură că ploaia le-a şters. Dar ceea ce iubesc la ploaie este că a avut grijă de câteva iniţiale, mă înţelegea şi nu voia să fiu tristă ca ea.

     Îţi aminteşti când ai spus că toate picăturile de ploaie sunt lacrimile oamenlor adunate laolaltă, că ploaia le strânge numai pentru a-i face fericiţi, pentru a le alunga tristeţea şi atunci când totul devine prea greu, cedează şi ne arată că nu suntem singurii care plângem? Îţi aminteşti când, în altă zi, nu prea mi-ai dat atenţie, nici celorlalţi, nici mie, numai stăteai pe telefon şi trimiteai mesaje? Am crezut că vorbeai cu iubita ta şi din cauza egoismului şi geloziei mele, o lacrimă mi-a curs, pe care ceilalţi au observat-o, dar tu erai prea adâncit în marea de gânduri ca să mă observi. Spusesem că mi-a intrat ceva în ochi. Ştiu că te opriseşi să scrii şi mi-am luat dreptul să trag cu ochiul la ce scrii. Văzusem numai câteva cuvinte, trei cuvinte pe care eu nu le-am primit. Apoi am văzut că m-ai fulgerat cu privirea şi am ştiut că în acea zi am pierdut o parte din tine...

     Dar gândul celor trei cuvinte nu voia să plece. Motivul pentru care le trimiteai tuturor "Îmi pare rău", aveam să îl aflu mai târziu. 

Scrisorile Unui Suflet PierdutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum