Tradarea

Capitolul 1

Am auzit o multitudine de pasi ce se apropiau din ce in ce mai mult. Cu frica m-am ridicat de pe podeaua rece care imi tinea loc de pat de ceva timp si indraznesc sa imi ridic privirea pe gemuletul murdar prin care se intrezareau niste raze de soare minuscule. Observ vreo 30 de oameni imbracati in negru cu cagule pe fata si pistoale in maini indreptandu-se spre cladirea in care ma aflam.

Mi-am facut cruce si toate sperantele mi le-am pus in acei oameni care cu voia Domnului ma vor salva si voi ajunge acasa!

In cateva momente au inceput sa se auda bubuituri in usa si mai apoi au inceput si focurile de arma! Mai era o fractiune de secunda pana totul se va rezolva sau pana acest calvar va continua la fel ca inainte sau poate mai rau!

-Tarfele alea nu trebuie sa scape!Ai inteles?Asigura-te ca sunt inchise bine!Pe curcanii astia ii rezolvam, o sa vezi! Nu trebuia sa se amestece in treburile noastre! Pentru asta vor plati!

-Da sefu, sunt inchise cu lacatul! Nu au cum sa scape!

M-a trecut un fior pe toata coloana iar mai apoi m-a bufnit plansul instantaneu gandindu-ma ca niciodata nu imi voi mai vedea parintii, fratii sau prietenii! Sansa de a pleca de aici a scazut drastic in mintea mea la auzul vorbelor acelor mizerabili!

Toata viata mi-a trecut intr-o clipita prin fata ochilor!Copilaria frumoasa pe care am avut-o si parintii care mi-au oferit totul!Am avut totul si nu am stiut sa apreciez, nici certurile parintilor care imi vroiau doar binele!E numai vina mea ca ma aflu in situatia asta si imi merit soarta!

-Dupa ce ii omoram si pe astia care au ramas sa deschizi usa la tarfe sa am o discutie sangeroasa cu ele! Una din ele sigur a ciripit ceva si vreau sa aflu care din curve a facut asta!

-Sefu, in spatele tau!

Focurile de arma se auzeau din ce in ce mai tare facandu-ma sa tresar la fiecare zgomot facut de pistoale.
O liniste apasatoare s-a lasat dintr-o data si un nod mi s-a pozitionat in gat!Era liniste, prea liniste! Mereu se intampla ceva rau cand este prea liniste!O sa mor! Sigur o sa mor acum!

Niste chei se rotesc in lacatul ce tinea inchisa usa de la subsolul in cate ne aflam si usa se deschide cu un scartait puternic!
Era in continuare liniste, se auzeau doar niste pasi care coborau scarile spre noi...Inima imi era cat un purice, ma asteptam din clipa in clipa ca un glont sa imi intre in cap!Pe o parte m-as fi bucurat sa ma omoare, caci astfel calvarul s-ar fi terminat, nu as mai suferi!

Pasii s-au oprit si nu se mai auzea nimic inafara de respiratia noastra printre suspine.Cel ce coborase in subsol statea si ne privea! Nu mai suportam amanarea asta si gandul ca oricum voi muri nu imi dadea liniste din contra, nu stiam ce astepta, de ce nu tragea odata?Ma saturasem sa astept si cu o ultima indrazneala am inceput sa tip fara a ridica macar capul!

-Ce mai astepti, trage odata!Doar pentru asta esti aici, nu?

Nimeni nu mai respira sau suspina, toate fetele se oprisera la auzul vorbelor mele!

-De fapt, am crezut ca mai este vreunul dintre ei si aici cu voi sa va pazeasca!Sunteti bine?

La auzul vorbelor barbatului nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez!!! Sa ma bucur sau sa plang de bucurie? Toate fetele s-au ridicat si au inceput sa tipe de bucurie! Se terminase! Calvarul se terminase in sfarsit!

-Fetelor afara sunt destui politisti care va vor transporta la cel mai apropiat spital pentru ingrijiri! SUNTETI LIBERE!!!

Inca nu imi venea sa cred ce imi auzeau urechile! Toate fetele parasise subsolul in fuga!Alergau spre libertate!Libertatea mult asteptata a venit! Eu am ramas ghemuita in coltul meu si ii multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ocrotit si ca mi-a ascultat toate rugaciunile mele catre el!

-Esti libera!De ce nu iesi afara?Nu iti fie frica, cei ce v-au facut asta au platit cu varf si indesat, sunt morti!

Mi-am intors capul incet si l-am vazut!Statea in fata mea cu mana intinsa spre mine si astepta sa ma ridice! Ii puteam privi doar ochii!Atat se vedea, restul era acoperit cu negru! Avea niste ochi verzi care ma priveau cu caldura si privirea ma indemna sa am incredere!
I-am intins mana si dintr-o data vederea mi s-a incetosat si.....

*****

Zgomot! Mult zgomot! Incerc sa deschid ochii si pleoapele imi sunt foarte grele!Incerc sa imi misc bratul dar nu pot, ma doare si ma inteapa in acelas timp!Ce se intampla cu mine, unde sunt?

-Asistenta!!! Cred ca incearca sa se trezeasca!Adineaori si-a miscat bratul!

Cine vorbeste?Vocea imi pare cunoscuta, dar nu pot sa imi dau seama a cui este! Trebuie sa ma trezesc!Mai incerc odata sa imi deschid ochii si reusesc dar nu pot sa fac nimic altceva decat sa ii inchid la loc! Lumina din camera era prea puternica!Deschid usor ochii ca lumina sa nu ma orbeasca de-a binelea si observ o domnisoara roscata care era in dreapta patului si imi monitoriza pulsul.

Ma uit la ea si ea la mine si imi zambeste!

-Te rog frumos sa stai nemiscata o secunda!O sa iti iau niste sange pentru analize!Cum te simti?

-Bine, cred, ma doare tare bratul stang, atat!

-O sa vina doctorul de indata ce iese dintr-o operatie! Te rog sa nu faci mult efort!

Ii dau din cap, semn ca am inteles iar ea se indreapta catre usa si se face nevazuta.Inchid ochii si o lacrima mi se prelinge pe obraz, dar nu plangeam de durere, plangeam de bucurie ca totul se terminase!

-Te doare? se aude iar vocea aceea care am mai auzit-o...

Imi intorc privirea spre fereastra si pe scaunul de langa patul meu statea un barbat!Un barbat?!?!

-Cine esti tu? Si ce vrei de la mine?

-Sunt detectivul Ben Anderson si nu vreau nimic de la tine! Vreau doar sa stiu cum te simti!

-Si de aceea stai si ma pazesti? Daca vroiai sa vezi cum ma simt puteai sa telefonezi la spital pentru informatii, deci spune clar de ce te aflii aici? Mai este cineva in viata de care trebuie sa ma tem?

-Nu mai esti in pericol Mia, dar sincer asteptam sa te trezesti pentru ca trebuie sa iti iau niste declaratii si cum nu poti sa mergi la sectie, sunt nevoit sa ti le iau aici, la spital!

-M-ai speriat, pentru moment am crezut....

-Stai linistita, esti inca intr-o stare de soc, este ceva normal sa te sperii! Dar stii ce? Daca nu te simti bine, pot sa revin maine!

-Nu, e bine pot sa vorbesc!

Ma privea si se vedea in ochii lui ca ii era mila de mine!Ochii lui sunt aceeasi ochi care m-au scos de acolo! Lui ii datorez viata mea si eu am tipat la el ca o proasta! Poate crede ca sunt nebuna! Imi este atat de rusine!

-Imi pare rau ca am tipat mai devreme!

-Nu iti fa griji te inteleg!Putem incepe?

-De unde vrei sa incep?

-Ce ai spune daca ai incepe cu inceputul?

-Inceputul inceputului, adica tot?Sigur ai timp?

-Pentru asta sunt aici, am tot timpul din lume!

-Ok, sa incepem!