Iubire la dublu

Salvatorul

    Este duminică dimineața,iar eu nu am putut să închid un ochi toată noaptea din cauza coșmarurilor.Merg în bucătărie și-mi fac o cafea.După ce îmi savurez cafeaua mă îmbrac și hotărăsc să ies în parc.Era destul de frig afară,iar parcul era aproape pustiu,cu excepția unui grup de băieți tatuați,care stăteau pe bancă.Imediat ce mă zăresc încep să zâmbească și să vorbească între ei.Mă cuprinde un fior și mă îndepărtez de ei.Nu apuc să merg că o mână mă prinde de încheietură și mă întoarce.Eram înconjurată.
    -Ce avem noi aici?Ce caută o păpușă ca tine singură?întreabă baiatul care mă prinsese.Avea tot corpul plin te tatuaje.Ochii săi negrii se plimbau pe corpul meu.
    -Dă-mi drumul!țip eu la el.
    -Nu așa de repede!spune iar teama îmi acaparează corpul.
  Într-o fracțiune de secundă își presează buzele de ale mele.Încerc să scap dar sunt prinsă de încă doi băieți.Coboară cu săruturile pe gâtul meu ,iar eu ridic piciorul și îl lovesc în bijuterii.Cade jos de durere și rămâne așa câteva secunde.
   -Târfă!țipă el la mine și mă strânge de gât.O să plătești pentru asta!
   Îmi eliberează gâtul și mă apucă de marginea tricoului,rupându-l de pe mine.Încep să țip mai tare,dar îmi astupă gura cu palma.Ajunge la talia blugilor mei,dar este oprit de un strigăt din spate,care îi spune să se oprească.Nu apuc să văd cine e că sunt trântită la pământ și mă izbesc cu capul de bancă.O durere acută îmi cuprinde tot corpul.Nu mă pot mișca.Aud iar acea voce răgușită cum țipă la ei.Mi se pare cunoscută.Simt cum două brațe puternice îmi cuprind talia și mă ridică.Durerea se accentuează,iar eu cad pradă întunericului.Ultimul lucru pe care-l aud este motorul unei mașini.
    Deschid ochii și văd că mă aflu într-o cameră albă,întinsă pe pat.Eram la spital.Aveam o durere îngrozitoare de cap.În locul tricoului meu rupt purtam un hanorac negru,mult prea larg pentru corpul meu.Ușa se deschide,iar pe ea își face apariția o asistentă.
    -Cum te simți?mă întreabă ea,analizându-mi vânătăile.
    -Mă doare capul.spun ținându-mă cu mâna de el.
    -Nu e de mirare la ce lovitură ai avut.Ai noroc că ai scăpat doar cu o migrenă și o vânătaie.spune și se aplecă pentru a-mi bandaja capul.
    -Cine m-a adus aici?o întreb confuză de tot ce se întâmplă în jurul meu.
    -Te-a adus un băiat.A plecat acum câteva minute.
    -Un băiat?V-a spus cine este?
    -Nu,dar era înalt,avea ochii verzi și păr cârlionțat.
    Imaginea băiatului pe care l-am întâlnit în magazin îmi spare în minte.Nu.Nu are cum să fie el.
    -Îl cunoașteți?mă întreabă asistenta,întrerupându-mă din gândurile mele.
    -Nu.răspund scurt și încerc să mă ridic.Mă dezechilibrez,dar sunt prinsă de asistentă.Aceasta mă ajută să-mi recapăt echilibrul.
    -Ești sigură că vrei să mergi acasă în starea asta?mă întreabă ea în timp ce mă îndrept spre ieșire.
    -Da.Sunt sigură.
   Ies din spital și încep să tremur.Afară se întunecase ,iar eu nu aveam cu ce să merg acasă.Telefonu și banii i-am lăsat acasă,deci nu puteam să iau un taxi.O iau la pas spre casă.Probabil că o să-mi ia câteva ore ca să ajung.Aud cum cineva claxonează în spatele meu.Mă întorc și văd o mașină albastră,cu geamuri fumurii.Mă uit mai bine și observ marca mașinii.Era un Audi.Portiera mașinii s-a deschis,iar din mașină iese băiatul de la supermarket.Vine spre mine și se oprește în fața mea.
    -Ce cauți tu aici?îl întreb și simt cum capul o să-mi explodeze de durere.
    -M-am gândit că nu ai cu ce să pleci.Așa că am venit să te duc.
    -Poftim?Tu ești cel care m-a adus aici?spun aproape șocată.
    -Da.Cu plăcere.spune el arogant.Acum urcă în mașină!
    -Nu am de gând să urc în mașină cu tine!spun eu și mă intorc să plec,dar mă dezechilibrez și mă prăbușesc.Aștept contactul cu asfaltul,dar nu se întâplă.Deschid ochii și dau de o pereche de ochi verzi.Eram în brațele lui,pentru a doua oară.
  Mă ia pe sus și se îndreaptă cu mine spre mașina lui.
    -Ce faci?Lasă-mă jos!țip eu și îl lovesc în mană,dar nu se oprește.Deschide ușa pasagerului și mă pune pe scaun.Ocolește mașina și intră în locul șoferului.Vreau să ies,dar blochează ușa.
     -Ce vrei de la mine?îl întreb în timp ce iese din parcare.
     -Să te duc acasă.răspunde el sec.
     -Puteam să merg și singură.
     -Am  văzut.spune el sarcastic.
     -Plus că de ce te-ar interesa pe tine cum ajung acasă.Nici măcar nu știu cum te cheamă.răspund eu nervoasă.
     -Harry.
     -Poftim?
     -Harry.Numele meu este Harry.