Iubire la dublu

Vise și secrete(Part.1)

    Aud cum glonțul părăsește pistolul,dar nu simt nimic.Deschid ochii și îl văd pe bodyguard într-o baltă de sânge și pe Louis cu arma îndreptată spre el.Acesta vine la mine și mă ajută să mă ridic.Dacă nu opresc sângerarea o să mor.Louis îl ia pe puști și îl bagă în mașină.Mă urc în aceiași mașină cu ei.Băiatul încercă să scape,dar Louis îl lovește,iar acesta cade inconștient.
      -Parcă trebuia să-l ducem în viață!țip eu la el.
      -Nu a pătit nimic!Acum sa mergem pana nu mori.
    Drumul a durat zece minute.Atât de puțin,dar pentru mine o eternitate.Simțeam cum mă scufund in intuneric,dar o voce mă aduce la realitate.Acea voce care aș recunoaște-o dintr-o mie.Deschid ochii și o vad.Melody stă în fată unei oglinzi.Era imbracata intr-o rochie neagră si lungă.Fața îi era roșie din cauza lacrimilor.Merg lângă ea  si ii pun mâna pe umăr,dar pare să nu mă observe.
   -Melody!o voce groasă de barbat se aude afară.
  Melody paraseste cameră si se indreapta spre iesire.Merg după ea.Casa asta mi se pare atat de cunoscută.Totul îmi părea familiar.
  Ies din casa,dar nici urma de Melody sau de barbatul care a strigat-o.
   Merg pe aleea din fata casei,care ma duce într-o gradina uscata.Totul arata de parca avusese loc un incediu aici.Apoi o vad.Melody statea la cativa metri de un barbat inalt și brunet.Sângele imi ingheata în vene când imi dau seama că bărbatul este cel căruia îi spuneam tatã cândva.Bețivul care ne-a parasit se afla doar la cinci metri distanta de mine.Ce face Melody aici cu el?
Era schimbat.Din omul mizerabil,care mirosea a bautura,a ajuns un barbat bine aranjat,îmbracat in costum.Îmi era scârbă de el.
    Melody alergă spre el.Încerc să o opresc,dar nu pot.Îi sare în brațe și începe să plângă.Ce naiba?
    -Totul o să fie bine,Melody!spune el,în timp ce încearcă să o linișteascã.
    -Nu!Nimic nu este bine,tată!spune ea și se îndepărtează din imbrățisarea lui.
Tată?Ce naiba?De ce îi spune Melody bețivanului asta tată?
  Casa,gradina,totul se transformă in apă,iar eu mă scufund.Nu mă pot misca.Tot ce pot face este să simt cum mă înec încetul cu încetul și cum sunt cuprins de întuneric.
   
    *Melody Pov*
  Mă pun în pat și încerc să adorm.Nu pot să dau de Ema,Amy și Louis.I-am sunat,dar nu au raspuns.Nici la scoală nu au fost.Știu că o să regret asta,dar trebuie aă aflu ce s-a intamplat cu ei.Iau telefonul si îl apelez pe Harry,dar intră căsuța vocală.Am nevoie de odihnă.Închid ochiii cu speranța că o să pot să dorm.
   Când îi deschid mă aflam într-o altă camera.Ce s-a întamplat?Mă ridic din pat și mă îndrept spre usă.Mă opresc din cauza țipetelor și zgomotului de afara.
  Deschid ușa și mă îndrept spre scări.Imaginea pe care o văd la capătul scărilor îmi îngheată sângele în vene.O femeie și doi copii,o fată si un băiat,care nu păreau să aibă mai mult de șase ani,stăteau ghemuiți într-un colț,în timp ce un bărbat îi bătea și țipa la ei.Când mă apropi îmi dau seama că bărbatul de jos semăna cu tatăl meu.Nu!Nu poate fi el!El nu ar da într-o femeie sau în niște copii nevinovați.Plus că bărbatul ăsta era neîngrișit și puteam simți mirosul de băutură de la un kilometru.
    -Richard!Te rog,oprește-te!îl imploră femeia cu lacrimi in ochi.
Richard.....bărbatul ăsta chiar este tatăl meu.Nu se poate!
    -Să mă opresc?De ce?Ești doar o târfă proastă!Nu meriți mila mea!țipă el și o lovește cu piciorul în stomac.
   Femeia cade jos și se izbește cu tâmpla de scară,iar bărbatul părăsește casa.Cobor scările în grabă pentru a o ajuta pe femeie.Copiii ajung înaintea mea la ea.Amândoi plângeau.O ajută să se ridice și o duc pe o canapea.
   Băiatul se întoarce spre mine,iar eu rămân încremenită.Ochii lui verzi ca jadul îmi păreau atât de familiari.
Mă apropii de el și îi pun mâna pe umăr,iar el zâmbește lăsând la iveală doua gropițe.
    -Tu ești zâna mea cea bună?Mă întreabă el,iar eu mă aplec spre el și îi zâmbesc.
    -Nu!Eu sunt Melody!Tu cum te numești micuțule?
    -Harry!spune el încet.
Bărbatul care semăna cu tatăl meu se întoarce, îl ia de lângă mine și îl lovește în repetate rânduri.
  Și atunci mă trezesc înspăimântată.
    -Harry!țip eu,dar observ că acum eram singură în camera mea.
  Acum îmi dau seama de ce ochiii lui imi erau atât de cunoscuți.Sunt ai băiatului posesiv și misterios,care mă poate face să plâng si să zâmbesc cu ușurintă.
    Nu are nicio logică.Ce făcea tatăl meu de acolo?Și de ce îi bătea?Ce legătură are Harry cu tatăl meu?