Prima zi din ultimul an

57 7 0
                                        

-Nu cred ca este cazul să mă prezint pentru că tu probabil ști totul.Nu-i așa?
-La ce te referi?
-Nu fă pe prostul!Cum se face că tocmai tu,din toate persoanele de pe lumea asta,ți-ai făcut apariția acolo?Ești vreun obsedat?
Îmi analizează vorbele după care începe să râdă,lăsând la iveală două gropițe.
-Tu crezi că te-am urmărit?mă întreabă el încă râzând.
-Ce este așa amuzant?îl întreb eu,începând deja să mă enervez.
-Nimic.
-Bine!Dacă nu vrei să-mi răspunzi,lasă-mă să cobor!spun eu,încercând să mă calmez.
-Nu!
-Nu!?Cum adică nu?Nici măcar nu ști unde locuiesc!țip eu la el.
-O să-mi spui tu.
-Ce te face să crezi că o să-ți spun unde stau?
-Pentru că nu ai de ales!îmi răspunde el și văd cum pe fața lui își face apariția un zâmbet.
-Poftim?
-Dacă nu-mi dai adresa vei rămâne restul nopții în mașină cu mine.
-Bine!O să ți-o dau!îi spun,simțind cum revine durerea de cap.
Harry îmi indică spre GPS,pentru a tasta adresa.
După ce termin hotărăsc să nu-l mai bag în seamă restul drumului.
După câteva minute Harry oprește mașina.Mă uit pe geam și văd că ne aflăm în fața casei mele.
Mă întorc spre el și văd cum se holba la mine.
-Ce este?Am ceva pe față?îl întreb eu sarcastică.
-Îmi place cum îți stă în hanoracul meu.spune și zâmbește pervers.
-Este hanoracul tău?îl întreb eu cu o sprânceană ridicată.
Aprobă din cap.
-O să ți-l dau înapoi.
-Nu.Păstrează-l!Ție îți stă mai bine în el.Plus că ești dezbrăcată.spune și apasă pe un buton pentru a-mi debloca ușa.
Îmi dau ochii peste cap și încerc să ies din mașină,dar sunt prinsă de încheietură.
-Ce mai vrei?
-Nu mi-ai spus cum te cheamă.spune și îmi dă drumul la mână.
-Contează?îl întreb eu,deja sătulă de el.
-Da.
-Melody.spun eu într-un oftat.
-Melody.repetă el.Drăguț nume!
-Mersi!spun eu și ies din mașină.
-Ne mai vedem!spune și pornește mașina.
-Sper să nu.spun eu încet și intru în casă.
Oficial îl urăsc.Nu pot să cred cât de nesimțit poate să fie.
Merg în baie și mă dezbrac.Mă uit în oglindă și observ o vânătaie pe gât și una pe mână.Intru în duș și las apa fierbinte să îmi aline durerea.Ies din duș și caut ceva de îmbrăcat dar nu găsesc nimic potrivit,dar zăresc hanoracul negru al lui Harry,care spre surprinderea mea, mă făcea să mă simt comfortabil,așa că mă îmbrac în el și pentru prima dată simt un miros puternic de parfum și tutun.
Mă pun în pat și mă gândesc la cum era să fiu violată dacă Harry nu mă salva.Mă gândesc că poate l-am judecat greșit dar după mă gândesc că nu poate fi o coincidență că s-a aflat în momentul ăla acolo.Adorm cu gândul la băiatul creț și ochii verzi.
Mă trezesc cu greu și observ că este 7:35.Firar!O să întârzii din prima zi.Bravo Melody!
Mă grăbesc spre baie și îmi fac rutina de dimineață,după care decid să mă îmbrac într-o cămasă neagră,o pereche albă de blugi cu talie înaltă și geaca mea scurtă,de piele.Vreau să-mi prind părul într-o coadă de cal,dar observ că vânătăile încă erau prezente,așa că îmi las părul liber.Mă încalț intro pereche neagră de balerini,după care îmi pun un caiet și un pix în geantă.
Drumul cu mașina până la liceu a durat 20 de minute.Cobor din mașină și văd toți elevii în curtea liceului.Mă îndrept spre intrarea școlii și văd cum unii elevi îmi aruncau priviri pe furiș.Era normal!Doar eram eleva cea nouă.Sau să spun ciudata cea nouă.Trebuie să găsesc secretariatul.După 10 minute de cautare îl găsesc.Intru și o zăresc pe secretară,care spre surprinderea mea nu are mai mult de 30 de ani.
   -Bună ziua!o salut eu politicos.
   -Bună ziua!Cu ce te pot ajuta?mă întreabă ea cu un zâmbet dulce.
   -Sunt Melody Ross,eleva cea nouă.
   -Deci tu ești Melody!Te așteptam!spune și scoate un dosar.
   Îmi face semn să mă aproprii.
   -Semnează aici și vei fi oficial elevă la liceul nostru.
  Semnez,după care îmi iau la revedere de la secretară,pe care am aflat că o cheamă Amber,și ies.Azi fiind prima zi nu se fac ore,așa că hotărăsc să-mi iau ceva de mâncare și să fac turul liceului.
   Am auzit că directoarea ne chemă pentru a ne ura nou venit la ora 10:00.Mă uit la ceas și văd că este 9:45.Am 15 minute să ajung în capătul opus al liceoului.Alerg pe scări,cu speranța că o să ajung la timp.Încerc să cobor câte două trepte,dar mă împiedic și cad.Aștept să fac contactul cu pardoseala,dar nu se întâmplă.Deschid ochii și dau de o pereche superbă de ochi albaștri,în care m-am pierdut câteva secunde,după care m-am ridicat și l-am analizat mai bine pe băiatul care m-a prins.Era înalt,bine făcut,cu părul șaten și puțin înfoiat.
  -Ești bine?mă întreabă acesta cu vocea puțin răgușită.
  -Da.Datorită ție sunt.Mersi că m-ai prins.
  -N-ai pentru ce.Apropo,eu sunt Louis,Louis Tomlinson
  -Melody.Melody Ross.
 






Iubire la dubluUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum