Iubire la dublu

Nu vreau să te ascult!

  Îmi fac un duș rapid și mă îmbrac într-o bluză care îmi venea ca o rchie,până la genunchi.Mă uit la ceas și văd că mai am o jumătate de oră până când trebuie să plec spre liceu.
   Îmi iau telefonul și văd că am un mesaj necitit.
    *Vino în sala de sport,la 22:00.*

  Nu cunosc numărul,iar mesajul nu este semnat.Dacă este Jason?Doar gândul mă înspăimântă.
    Mă încalț într-o pereche neagră de adidași și pornesc spre liceu.
   Când ajung observ că parcarea liceului era goală,iar mașinile erau parcate pe o stradă lăturalnică.Îmi parchez mașina în spatele mașinii lui Louis și ies.Telefonul îmi vibrează în buzunar.Răspund și îi aud vocea lui Amy.
   -Hey,Melody!Unde ești?mă întreabă ea în șoaptă.
   -Am ajuns.Unde sunteți?
   -Suntem în spatele liceului!Grăbește-te!spune și închide telefonul.
   Ajung în spatele școlii și văd o grămadă de elevi care intrau pe geam.Serios?
   Îi văd pe Louis și pe Amy care îmi făceau semn să merg la ei.
   -De ce intrăm pe geam?
   -Pentru că intrarile principale sunt supravegheate video.îmi spune Louis în timp ce intră pe geam.Mă ia de mână și mă ajută să urc.
  Înăuntru era prea întuneric ca să văd ceva.
   -Aprindeți lanternele de la telefon!spune Amy,iar în sală se face suficientă lumină ca să văd că ne aflam în laboratorul de chimie.
   -Trebuie să ne despărțim spune Louis.Melody,mergi cu Amy în sala de sport.Faceți dezastru cât de bine puteți.
   -Sala de sport?îl întreb eu,amintindu-mi de mesajul anonim.
   -Da.Este vreo problemă?
   -Nu.spun eu cu jumătate de gură.
    Merg cu Amy spre imtrarea interioară a sălii de sport.Mă uit la ceas și văd că este zece fără două minute.
   Intrăm și suntem cuprinse de beznă.
    -Merg să găsesc întrerupătorul!spune Amy și se îndepărtează de mine.
    Se aude un zgomot înfundat,urmat de un mic țipăt.
    -Amy?întreb eu,simțind cum îmi bate inima din ce repede din cauza fricii.
  Mă întorc să plec,dar mă izbesc de un corp solid,prea solid ca să fie al lui Amy.Încerc să plec dar sunt prinsă de mâini.Mă zbat,în speranța că o să scap.
    -Dă-mi drumul!țip eu la el.
  Măinile îmi sunt eliberate,iar întunericul este brăzdat de o lumină,ce venea de la telefonul persoanei care mă prinsese.Mă uit mai atent,și când îmi dau seama cine este,frica mi se risipește.
    -Harry!?Ce cauți aici?
    -Vreau să vorbesc cu tine!spune el încet.
    -Tu mi-ai trimis mesajul?
    -Da.spune și se aproprie de mine.
    -Ei bine eu nu vreau să te ascult.spun și mă întorc să plec,dar mă imobilizează.
    -Te rog!spune și mă întoarce cu fața spre el.
    -Bine!Dar repede!
    -Nu trebuia să vezi incidentul de ieri.
    -De ce?Nu vroiai să aflu că ești un bătăuș?Că nu dai doi bani pe viața cuiva?
    -Melody...
    -Nu!Nu am de gând să te ascult!spun și mă îndepărtez de el.Nu apuc să fac vreun pas că mă prinde și își lipește buzele de ale mele.