Iubire la dublu

În brațele diavolului

*Harry Pov*
Parchez mașina în fața casei lui James.Curtea este deja plină de adolescenti beți,care nu se pot ține pe picioare.Așa eram și eu înainte.Un nemernic care trăia doar pentru droguri,băutură,curse și distracție.Nu-mi mai păsa că aveam o soră și o mamă care aveau nevoie de mine.Îmi cheltuiam toți banii câștigați pe nimicuri.Mama era bolnavă de diabet și avea nevoie de medicamente.Nu mi-a păsat până când a murit și m-a lăsat singur cu sora mea,Ella.Mă gândeam că o să pot să mă schimb pentru ea,dar nu am putut.În fiecare zi îmi înecam amarul prin baruri.Ajunsesem falit.Nu aveam bani de mâncare.Arătam ca o stafie umblătoare.Am pierdut casa din cauza unui pariu nenorocit,iar eu și Ella am rămas pe drumuri.Trăiam doar din mila altora până m-a găsit Dylan,un traficant de droguri și un criminal cu sânge rece.Mi-a spus că aveam potențial și ne-a luat pe mine și pe Ella de pe drumuri și ne-a dat un adăpost.M-a ajutat să mă trezesc la realitate,dar era prea târziu.Am aflat că Ella avea leucemie,în ultimul stadiu.Nu s-a putut face nimic pentru ea.A murit din cauza mea,că nu am fost în stare să mă țin de promisiunea pe care i-am făcut-o după ce nemernicul căruia îi spuneam tată ne-a părăsit și a fugit cu o târfă.I-am promis că o să am grijă de ea și de mama.După moartea Ellei,Dylan m-a băgat în afacerile lui.Așa i-am cunoscut pe Louis,James,Amy și Ema.Eram plătiți să ucidem oameni nevinovați.Devenisem cel mai bun la asta pentru că nu aveam suflet.Cu asta mă ocup și în prezent.Sunt omul de încredere a lui Dylan.Apăs pe trăgaci fără să mă gândesc de două ori.Ei sunt familia mea acum.Și Louis făcea parte din ea.Îmi era ca un frate,până s-a culcat cu iubita mea când era beat.Era să-l omor în bătaie când am aflat.Încă încearcă să se revanșeze,dar nu-mi pasă.S-a atins de ce era al meu.
Ies din mașină și mă îndrept spre casa lui James.Louis ar face bine să-și țină mâinile acasă dacă vrea să rămână cu dinții în gură.Intru în casă,dar nu era urmă de Melody sau de nenorocitul ăla.Toată lumea s-a aprit din dansat și au început să se holbeze la mine.Nu era de mirare.Majoritatea de aici și-au încasat-o de la mine,plus că niciodată nu mi-am făcut apariția la astfel de petreceri.Mi se păreau niște petreceri de grădiniță în comparație cu cele date de noi.Mă încrunt la ei,iar aceștia își reiau activitățile.Intru în bucătarie,unde îl văd pe James,care ținea în brațe o blondă,care părea mult mai mică ca el.Acesta se uită mirat la mine când mă vede.
-Harry!Frate!Ce te aduce pe aici?Credeam că nu-ți plac petrecerile de genul ăsta!spune el râzând,dar se oprește când vede că nu schițez nici măcar un zâmbet.
-Unde e Louis?îl întreb eu direct.
-Nu știu sigur.Ultima dată când l-am văzut era cu o brunetă și urcau la etaj.Doamne!Băiatul ăsta chiar are noroc la fete!Trebuia să vezi cum arăta tipa!Sigur este o partidă pe cinste!spune și-mi face cu ochiul.
Simt cum sângele îmi fierbe prin vene din cauza spuselor lui James.Nemernicul!Vrea să profite de ea!Părăsesc bucătăria în grabă,dar nu înainte să-l pocnesc pe James pentru ce a spus despre Melody!
Mă strecor printre mulțimea de oameni până la etaj.Tot corpul îmi era încordat din cauza furiei.Dacă a atins-o este ca și mort.Îi aud vocea lui Melody,venind din camera de la capătul holului.Ajung în dreptul ușii și intru în camera,aproape scoțând ușa din balamale.Ochii mei analizează rapid persoanele din cameră.Mă calmez atunci când o văd lângă Amy și Ema,dar îmi încleștez pumnii când îl văd pe Louis în fața ei.În cameră mai erau și alți elevi,dar pe care nu-i cunoșteam.Erau așezați în cerc.Două fete și un băiat erau aproape dezbrăcați.Se jucau Blackjack.Mă uit iar la Melody să văd dacă are toate hainele pe ea.Din fericire era îmbrăcată la fel ca acum două ore,semn că nu a pierdut până acum,dar nu am de gând să o las până va pierde și îi va oferi satisfacție lui Louis să o vadă dezbrăcată.Toți,înafară de Melody se uitau la mine de parcă văzuseră o fantomă.Ea se uita furioasă,de parcă era gata să mă strângă de gât.
-Ce naiba cauți tu aici?mă întreabă ea nervoasă.
-Tu ce crezi?Am venit să te iau de aici până nu rămâi în fundul gol.îi spus și mă îndrept spre ea.
-Să nu îndrăznești să mă atingi!Cine te crezi tu, ca să mă iei de la petrecere când ai tu chef!Nu-mi poți spune ce să fac!Dacă vreau să rămân în fundul gol,o să rămân în fundul gol!țipă ea la mine și de ridică în picioare.
Nu prea cred.Nu o să îl las pe Louis să o vadă așa nici peste cadavrul meu.Știu că a spus-o doar să mă enerveze și a reușit.
O trag de mână și o pun peste umărul meu.
-Dă-mi drumul,dobitocule!țipă ea la mine,în timp ce mă lovește cu pumnii în spate.
Louis se ridica și se îndreaptă spre noi.O!Asta o să fie interesant!
-Dă-i drumul,Harry!Nu este un obiect ca să o tratezi așa!
-Dacă nu vrei să rămâi fără moștenitori,ai face bine să nu te bagi!mârâi eu la el,dar fără rost.Louis rămâne neclintit în fața mea.Ridică pumnul să mă lovească,dar mă feresc.
În următoarea secundă pumnul meu face contact cu maxilarul lui.
-Louis!țipă Melody,încercând să se dea jos,dar nu apucă.Ies din cameră,și încerc să ies mai repede din casa asta.Melody se agită pe umărul meu,în timp ce îmi adresează niște injurii,care mă fac să zâmbesc.
Ajung în dreptul mașinii și o pun pe Melody în scaunul pasagerului.Urc la volan si derapez cu viteză spre autostradă.
-Nu pot să cred că m-ai luat pe sus de la petrecere și l-ai lovit pe Louis!Opreste mașina asta nenorocită!Vreau să cobor!Ți-am spus foarte clar că nu vreau să te mai văd prin preajma mea!Din cauza ta o să-mi pierd singurii mei prieteni!Cu siguranță că nu te interesează,dar pe mine da!Nu am nimic pe lumea asta blestemată!spune ea,izbugnind în plâns.

*Melody Pov*
Lacrimile își fac apariția una câte una.Am încercat să mă abțin,să nu cedez în fața lui,dar se pare că nu sunt așa puternică.Aștept să înceapă să râdă de mine și să-mi spună cât de patetică sunt.Oprește brusc mașina și se întoarce spre mine.Îmi analizează chipul,după care se uită îngrijorat la mine.Își pune mâna rece pe fața mea și îmi șterge lacrimile.Un fior îmi străbate tot corpul.Nu apuc să spun ceva că mă lipește de corpul său solid și mă ia în brațe.Fața lui era atât de aproape de a mea încât îi simțeam resporația pe chipul meu.
-Îmi pare rău!spune aproape în șoaptă.Îmi pare rău că te-am făcut să suferi!continuă el și își lipește fruntea de a mea.Închid ochii în încercarea de a mă calma.
Este atât de ciudat!Acum câteva secunde l-aș fi strâns de gât,iar acum sunt în brațele lui și mă simt bine,mă simt în siguranță.Pentru câteva minute mi-am găsit alinarea în iad,unde Harry este diavolul în persoană.