Dramă Și Iubire

3. Paris, un nou inceput

A ajuns in gara din Paris. Era atat de fericita ca in sfarsit a ajuns la Paris, ca poate sa faca ceva care sa ii bucure pe parintii ei. S-a indrepta spre cladirea care in curand ii va deveni scoala. Era foarte bucuroasa. Dupa ce s-a inscris la scoala, s-a dus la caminul care ii va fi casa. Ca si colegă de camera o avea pe Jenny, fiica unui milionar din America.
-Hey, sunt Stephanie! Cred ca o sa fim colege pentru cativa ani!:))
-Da, eu sunt Janny! Tu mai ai pe cineva aici??
-Nu. Sunt singura.:(((
-Nu te intrista! Nu vroiam sa te supar. Eu mai am pe cineva aici, fratele meu John. Astazi o sa mergem la cinema si ma gandeam sa imi invit colega de camera. Vrei sa vii??
- Da, o sa vin. Eu acum vreau sa vad Parisul!!
-Ok. Sa fii aici la ora 5, ca sa mergem la cinema.
Stephanie pleca cu gandul la frumusetile Parisul, la ce poate descoperi.Ea a vizitat toate muzeele si parcurile posibile. Stia Parisul pe-de-rost, stia fiecare strada si fiecare cladire unde este asezata. Cuprinsa de farmecul Parisului, a uitat de intalnirea la cinema cu Janny si cu fratele si prietenii ei. Cand s-a uitat la ceas si a vazut ca era trecut de 5, a inceput sa alerge, disperata sa ajunga la camin.
Cand a ajuns, camera ei era goala, Janny nu mai era acolo. A inceput sa planga, stiind ca si-a dezamagit singura persoana pe care a cunoscut-o de cand a ajuns in Paris. Nu ii venea sa credea ca a stat atat de mult prin orasul acela minunat, incat a uitat de plecarea catre cinema. Cand s-a mai linistit din plans, a inceput sa isi despacheteze.
La ora 9 seara, Janny aparuse pe usa. Timp de cateva secunde nu s-a mai auzit nimic. Se uitasera una la alta, pana ce Janny s-a intors si s-a asezat in pat.
-Imi pare rau Janny!! Am fost cuprinsa de farmecul orasului incat am uitat! Eu.....
-Nu este nimic! Oricum a fost un eșec total!!:(((
-Cum adica?? Ce s-a intamplat?
-Jeremy, prietenul meu, s-a despartit de mine pentru afurisita de Kath!! O urasc!!! Se spune ca este cea mai populara din scoala.......
Incepuse sa planga foarte tare, iar Stephanie o linisti:
-Nu este nici o problema. El nu te merita! Este un om de nimic, care nu trebuie sa aibe o fata ca tine!
-Iti multumesc!! Dar eu sunt cu el de 2 ani si nu pot sa cred ca a facut asta!!
Începuse sa planga si mai tare. Pe usa aparu fratele ei, John. Se duse si o imbratisase pe Janny.
-Nu este nimic, Janny, o sa fie totul bine! spuse cu o voce lina, John.
John era tipul de baiat atragator, care trateaza o fata asa cum merita ea. John este inalt si bine facut, ochii albastri si parul blond. Are trasaturile fine ale mamei sale si atentia si hotararea mostenite de la tatal sau.
-Iti multumesc! Inseamna mult ca esti alaturi de mine! Dar o sa-mi treaca. Ea este noua mea colega de camera, Stephanie!!
-Buna! spuse John, care ii atinse usor mana si o pupase.
-Buna! lui Stephanie i se inrosisera obrajii.
-Trebuie sa plec! Ne vedem maine, Janny, Stephanie.
-Fratele tau este chiar dragut! spuse Stephanie.
-Mersi! Multi spun asta. Chiar se poarta frumos cu mine, fata de altii si respect asta. O fata ar fi norocoasa sa fie cu el.
- Cati ani are??
-Are 18 ani, cu 2 ani mai mare ca mine. Tu ai 16??
-Nu 15 ani......si cred ca visez prea mult.
-Nu visezi deloc mult, Stephanie! Asa se viseaza la varsta asta.
Trecusera cateva momente de liniste in care Janny si Stephanie se uitasera in gol.
-Sunt foarte obosita, eu o sa ma culc!! Noapte buna! spune adormita, Janny.
Gandurile lui Stephanie:
Azi a fost o zi frumoasa. Mi-am facut o prietena pe care ma pot baza. Am cunoscut un baiat minunat si as dori sa il cunosc mai bine, dar mi-e rusine!John este atat de misterios si de atent cu persoana de langa el, lucruri care ma fac si mai atrasa de el. Are un farmec aparte, pe care nu l-am mai vazut pana acum la cineva. Nu stiu ce sa fac!! Am nevoie de mama mea ca sa imi dea sfaturi sau macar de un prieten adevarat!! Cred ca maine o sa o intreb pe Janny despre fratele ei. Dar imi este frica......daca o sa ma considere o ciudata??