Prima și ultima scânteie

4 1 0
                                    

Nu credeam ca o sa am parte de un moment atat de frumos. Totul era atat de magnific. Stelele, focul, zapada, familia si nu il ultimul rand pe Luca. Statea asezat langa mine, pe busteanul umed si privea focul de tabara. Ochii lui emanau fericire. Fericire pe care nici eu nu as putea sa o descriu. Pe bune, chiar nu as putea. De unde sa stiu eu la ce se gandea el de-l facea atat de fericit? Dar as putea presupune. Oare din cauza mea? Si stand asa gandindu-ma la un mic fic, nu sezizasem ca toti ceilalti plecau spre receptia cabanei unde urma sa ne cazam. Dar o usoara atingere a umarului m-a facut sa ma desprind de imaginatie readucandu-ma la realitate. Era Luca. Se uita la mine ingrijorat, cu buzele intredeschise urmand sa spuna ceva

.-Nu vii?

-Ba da ! Sigur ca da. Doar ca... totul e asa de frumos. E pentru prima oara cand vin la munte.

-Serios? M-a intrebat uimit.

-Da. De cand parintii mei au divortat, nu au mai existat iesiri. Defapt nici inainte nu existau iesiri in familie. Eram distanti. Singurele discutii in casa erau despre munca, scoala si bani. Ceea ce era trist. Inca de la inceput nu am fost o familie unita.

-Ohh, imi pare foarte rau. Stiam ca parintii tai sunt divortati dar nu stiam ca ai fost atat de afectata. Prietena ta mereu imi povestea despre tine cat de amuzanta si bleaga poti fi.

-Heei! Am ripostat, eu.

- Scuze, nu am vrut sa fie o jignire la adresa ta.

Luca zambea. Avea un zambet dragut si molipsitor.

-Stiu ca am umor, dar bleaga? Niet

.Da. Imi luam apararea. Si nu doar pentru ca trebuia sa imi pastrez imaginea curata fata de el ci doar... doar... mda. Concluzie: sunt bleaga. Si ce mai bleaga. Am cazut pe gheata. M-am speriat de o creanga. Visez cu ochii deschisi. Se pune nu? Sau nu? Eu doar... shut up my monolog.Si tot vorbind despre familia mea plictisitoare, in drum spre cabana, am sezizat cat de atent era Luca. Daca ar fi fost Diana, jumate din conversatie ar fi fost : Blah blah blah, ai inteles? Diana: Ce? A scuze, nu am fost atenta." Si mi-as raci din nou gura. Dar Luca chiar ma ascultase. Nu se plictisea. El era mai curios in privinta mea decat as fi crezut.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 27, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Prima si ultima scanteieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum