-Esti bine? Au spus la unison, mama si Luca.-Da, sunt bine...Nu eram bine dar aveam sa fiu. Luca s-a aplecat spre mine si cu o singura mana m-a ridicat in sus. Ajunsa cu picioarele pe pământ , i-am mulțumit recunascatoare uitandu-mă in ochii săi verzi, aproape negrii din cauza intunericului.In timp ce ne indreptam spre statiune Luca mi s-a alăturat, potrivindu-si mersul pașilor cu ai mei. Era cu mult mai mare decât mine. Atât in înălțime cât si in ani. Dar nu îmi pasa. Îmi plăcea de el. Mult. De la zâmbetul lui pana la vocea sa calma si calduroasa. Mergând cu capul in pământ am observat din umbrele noastre ca se uita la mine. Expresia fetei mele se schimbase iar el a observat asta, intorcand rapid capul. Un pic emotionata l-am întrebat daca e ceva in neregula cu fata mea.-Nu! Nu e nimic in neregula cu fata ta. E chiar frumoasa. A raspuns.Dintr-o data mi-am simțit obrajii fierbinți.-Mu..multumesc!Timp de câteva minute s-a lăsat o liniște stanjenitoare. Numai rasetele stridente ale celorlalti se auzira. Inima îmi batea cu putere, aproape ieșindu-mi din piept iar neuronii-mi lucrau la maximum încercând sa găsească un nou subiect de discuție.Fiind prea concentrata m-am speriat ca naiba la ruperea unei crengi, si am sărit in bratele lui .-Hei, esti bine? M-a întrebat.M-a luat si el la rândul lui in brate, batadu-mă ușor pe spate. Era calduros.Imbratisarea lui era pufoasa si linistitioare.Simteam ca mă scufund in cel mai rafinat pat, umplut cu pene de gasca.Nu vroiam sa se termine.Îl vroiam.Vroiam sa îl strâng mai tare dar mi-am dat seama ca ma zaharisisem destul .M-am smuls brusc din imbratisare si mi-am dres glasul.-Da, sunt ok! Mersi.Avea o fata nedumerita.Iar pe chip i se schita un mic zâmbet in coltul gurii. Era in același timp si confuz si amuzat.Am stat un timp scurt uitandu-ne unul la altul absorbindu-ne din priviri. Tacerea lui era provocatoare. Îmi venea sa sar pe el si sa îl sărut apasat pana cand ramaneam fără suflu.Dar m-am abtinut.-Cred ca e timpul sa mergem. Am rămas cam in urma.-Aa, da sigur! Am raspuns.Am mărit pasul si in 10 minute am ajuns in statiune. Toată lumea s-a adunat in jurul unui foc mare de tabăra cantand colinde. Focul era imens, scaparand mici scantei rosiatice.Amandoi am exclamat de uimire.
