Pe suflet simt durere,
In gind speranta imi piere
Nustiu ce se intimpla cu mine
Daca e rau sau poate-i bine?
Stau si privesc in nicaieri
Nu mai sunt fata de ieri,
Privesc cu ochii deci pustii
De parca nici n-au mai fost vii.
Totul se pare cam greu
Dar nici sa pling deja nu vreu,
Totul e foarte incurcat
Si din viata toate-au plecat.
Toate ce m-au tinut pina acum
S-au prefacut in nimicuri deacum,
S-au prefacut in ceva firesc
Pur explicabil, pur omenesc.
Cuvintul "speranta" demult s-a uitat
Precum credinciosul de pacat s-a lepadat;
Cuvintul " viata" e un gind trecator
Caci azi ma nasc,iar miine deci mor.
Nu stiu ce zic, nu stiu ce fac
Poate-i mai bine ca sa tac,
Insa de ce ma doare in piept
Si prezentul de ce nu-l accept?!
Totul in mine se lupta acum
Lasind in urma numai scrum,
Lasind amintiri deci sparte
Printre lacrimile uscate.
Ma usuc, ma pierd in zare
Ca un luci plapind de soare
Ce se stinge incet si moare,
Se strecoara si dispare.
Nimeni nu ma mai intelege
Ori incearca sa tot nege,
Faptul ca cindva am fost
Pozitiva fara rost.
Iar acum rau m-am schimbat
Poate-am crescut sau destramat,
Poate ca toate dezamagirile din drum
S-au adunat intr-un album.
Albumul vietii ce s-a pierdut
Printre plopii din trecut,
Lasindu-mi doar o amintire-
Dezamagire in privire.
CITEȘTI
Iubiri, Amintiri, Dezmagiri...
PoetryA fi om inseamna a avea o proprie istorie a vietii, o fila in care doresti sa descrii ceea ce nu poti zice . E o chemare a sufletului, o chemare si o rugaciune a interiorului tau. Fiecare e scriitor sau poet la fel cum fiecare isi are numele sau pro...
