Cu aripi pline de noroi
Ce se spala printre ploi
Zbor in al seninului univers,
Lasind in urma un gind pervers.
Si ma-ndrept cu un avint,
Parasind acest pamint
Plin de minciuni si disperare,
Negasind alta scapare.
Totu-i prefacut si artificial
Ca un spectacol intr-un final;
Totu-i ridicol de la sine
Calculat ca sa se-mbine.
Oameni falsi si ipocriti,
Dar dinafara numai sfinti;
Toti alesi parca la cravata,
Insa cu inima de piatra.
Viata asta asa-i de ciudata
Ca se lasa in totalmente purtata
De acest spectacol far'de actori
Unde de ris te lasi sa mori.
Iar eu incerc sa fiu scapata
De-a spectacolului demn arta,
Astfel cu aripile mele pline de noroi
Ma las in cer dusa de ploi.
CITEȘTI
Iubiri, Amintiri, Dezmagiri...
PuisiA fi om inseamna a avea o proprie istorie a vietii, o fila in care doresti sa descrii ceea ce nu poti zice . E o chemare a sufletului, o chemare si o rugaciune a interiorului tau. Fiecare e scriitor sau poet la fel cum fiecare isi are numele sau pro...
