Omul !

5 0 0
                                    

Cind fruza-n vint se zbate,

Cind inima nu mai poate,

Cind cerul se umbreste

Atunci totul se prabuseste.

Cind toamna si-ar cinta

Al sau dans si l-ar juca,

Cind ploaia se va stopa

Atunci totul se va ingropa.

Cind pasarea se va indrepta 

Si spre cer se va inalta,

Cind floarea se va deschide

Atunci viata se va prinde.

Se va prinde intr-un lantisor

Ferit de scirba si de dor

Se va pinde intre stinci 

Si se ca ridica cu greu in brinci.

Caci totul isi are un sfirsit

Cu un final neintocmit,

Caci orice soarta isi are o cale

Spre care se ridica din vale.

Fiindca omul e o faptura complicata,

El e o carte nediscifrata,

El e vintul ce se pierde-n sine

Negasindu-si implinire.

Se ridica si iar cade jos,

Merge si se opreste-n dos,

Invata si iar uita ce si-a promis

De in circumstante se lasa prins.

El e o ploaie fara stopi,

E un drum lipsit de plopi;

Omul e o fila scrisa-n ascunzis

Si descifrata pe furis.

Intr-o noapte cu luna plina,

Intr-o toamna far' de lumina,

Intr-o seara cu imprumut-

Omule, tu te-ai nascut.

Iubiri, Amintiri, Dezmagiri...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum