Privesc în geamul care ninge
Cu fulgi mărunți și rari-
Iar o frică-n piept mă strînge
De vrei cumva tu să dispari.
Privesc cum fulgul de zăpadă-
Se așterne la pămînt
Și-mi amintesc a cîta oară
Cum în brațe te-am avut.
O amintire printre rînduri,
Parcă uitată de demult,
Dar atîta de plapinda
Ca un vis ce l-am avut.
Îți simt atingerea pe piele,
Cum inima îți batea în piept
Și-atît de așteptate-s ele-
Alăturea de un blînd sărut.
Mă pierd prin gînduri și prin fapte-
În ce am zis și ce am făcut,
Mă pierd prin a le tale șoapte
Atît de dragi de la-nceput.
Ce să-ți răspund la întrebare
Să mă prefac că nu înțeleg-
De ce în suflet așa doare?
Iar pe față asta neg!
Și struna cîntă a tăcere
A ne răspuns de-atîtea ori.
De ce nu ofer acea durere
Ce mă aduce în fiori!
Să plîng ar trece oare?
S-ar prăbuși în neștiut!
Acea lacrimă ce-apare -
Pe-al pămîntului veșmînt.
E greu pe suflet, simt că-i rea-
O stare ce m-a copleșit.
De ce să urlu acum aș vrea
Ca un lup nedumerit.
Dar frîul nu-l las dezlegat:
Tac și tremur iar în sine ;
Mă simt un pui de toți uitat
În întunericul ce vine.
Mă împreunez cu amintirea
Și în întuneric iar mă las;
Mă spijinesc cu fericirea-
Adică ce din ea a mai rămas.
CITEȘTI
Iubiri, Amintiri, Dezmagiri...
PoetryA fi om inseamna a avea o proprie istorie a vietii, o fila in care doresti sa descrii ceea ce nu poti zice . E o chemare a sufletului, o chemare si o rugaciune a interiorului tau. Fiecare e scriitor sau poet la fel cum fiecare isi are numele sau pro...
