„-După ore ne vedem în spatele școlii..." îmi răsunau în minte întruna aceste vorbe,deveneau sâcâietoare la un moment dat.
Orele au trecut mai repede decât de obicei;mergeam cu pași grăbiți în spatele liceului,l-am văzut,stătea pe bancă și se uita la ceas,m-am îndreptat spre el:
-Hello,am venit.So...care-i treaba?
-Treabă?,spune pe un ton șugubăț,n-am nicio treabă cu tine...
-Atunci?
-Vreau să vorbesc cu tine.Tu vrei să vorbești cu mine?
-Băi,băiețandrule,habar nu am cum te numești și...
-Mike...
„Mike",numele ăsta îmi trezea niște amintiri...
-M-Mike?
-Da...Acum ți-ai adus aminte?
-Numele tău îmi trezește amintiri,dar sunt neclare probabil din cauza accidentului...
-Îmi pare rău pentru ziua aceea...
-Din cauza ta era să mor!De ce n-am muri??De ce??
-Vrei să mergem undeva mai liniștit?Cum ar fi lângă lac?
-Iubesc locul ăla stau până pe la 10 noaptea.O.K. hai să mergem.Povestește-mi în timp ce mergem.
-Păi eram în mașina unui prieten eu cu tine,el cu iubita lui în față și tu cu mine în spate,prietenul era beat și era noapte și nu prea vedea pe unde mergea și a intrat într-un stâlp și nu ne așteptam tu te-ai lovit la cap,eu eram cel mai bine dintre toți am încercat să ies,te-am scos pe tine apoi pe ceilalți doi...am sunat la ambulanță,din păcate amicul meu a murit atunci,iubita lui a avut răni grave,iar tu ți-ai pierdut cunoștințele...părinții tăi când au aflat mi-au zis să dispar imediat...
-Stai tu ai fost iubitul meu?
-Așa se pare...
-Mai sunt virgină???
-Da,nu am abuzat de tine.
-Hmm...azi în cabină cam asta vreai...
-Vream să vorbesc cu tine,ți-am văzut încălțămintea hainele pe jos și...mna...ușa deschisă.
-Porcule!,spun eu vrând să-i dau o palmă,dar ceva din interior mă împiedica.
-Hehe.
-Chiar nu e amuzant.
-Uite...Îmi pare rău,doar că ești frumoasă.
-Eu,nu,nu,nu sunt.
-Ești!
-Nu.
-Apropo:ești emo?
-Mdeah...De ce?
-Stilul de a te îmbrăca...Nirvana...
-Da,hai începe că sunt satanistă etc.,spune.
-Nu,nu spun asta și fiindcă te iubesc voi adopta și eu stilul ăsta doar ca să îți arăt că-mi pasă.
Chiar i-o pasă?Neh,nu cred,toata abureala aia cu accidentul,nu știu ce să zic,sunt eu naivă,dar nici chiar așa,mă rog,să vedem cum se va comporta.
-În fine,faci ce vrei,oricum nu mă vei convinge așa ușor și te rog să nu te mai dai la mine...
-Mă amuzi.
-Eu nu amuz pe nimeni.
-Ba da.De ce ai devenit așa rece.Erai așa nebună când te-am cunoscut.
-Ce te interesează?
-Mă interesează că țin la tine.
-Nu contează...Spune-mi mai multe despre tine.
-Păi ce să-ți spun?Am 17 ani jumate...
17 ani jumate?Ca mine...
-Pe cât ești născut?
-29 august ,tu...29 septembrie,hehe,știam.
-Nu întreb...
Poate chiar are dreptate că mă cunoaște.Pentru câteva momente am rămas muți,niciunu nu a mai scos vreun cuvânt,în momentul acela am admirat lacul feeric,admirarea mea a luat sfârșit prin reînceperea discuției:
-Vrei să te conduc acasă,sau sunt părinții tăi?
-Neh,nu sunt acasă ai mei,dacă vrei du-mă.
-O.K.
A vrut să mă ia de mână,eu am tras mâna si am grăbit pasul în ambiție,a început să râdă,m-a provocat și pe mine,a venit m-a strâns în brațe,m-am întors cu fața la el și l-am strâns și eu în brațe simțeam nevoia de o îmbrățișare...
Până la urma am ajuns acasă,am avut o mare surpriză mașina părinților era acasă:
-Mike?
-Da.
-Am belit pula.
-De ce?,spuse el amuzat.
-Sunt ai mei acasă.
-Și?
-Pleacă imediat!
-Ia-mă în brațe!
L-am luat,am auzit cum se deschide poarta...
