Micul meu medalion în formă de stea cu un ochi în mijloc se potrivea perfect,ușa se deschise,rămân uimită văzând că după ușa de oțel se află o altă ușă veche de lemn,asta-i ușa care am văzut-o ultima dată,poate cheia de la lacăt se potrivește,să-ncerc,hmm,fuck',nu se potrivește,stau mă analizez,știu când a vrut să intre mama mai demult m-a luat,stai,poate e din cauza accidentului amintiri în ceața,neclare,poate nu a fost așa,sau dacă poate eu sunt aceea care poate deschide ușa,să analizez broasca ușii,ce ciudat sună„broasca" ,mă gândesc la o broască d-aia râioasă scârboasă,bleah,iîu;cheița de la gâtul meu iese din tricou și îmi atrage atenția,hmm,poate asta se potrivește...se potrivește,YAYYYY,sunt bună da-mă dracu'.Acum ce trebuie să fac?Aa să apăs pe clanță și să aflu ce se află dincolo de ușă,mai întâi trebuie să-nchid ușa pivniței,acum să așez un pic biblioteca să nu iasă așa rău în evidență,acum deschid ușa:era un tunel cu torțe pe pereți,dar stinse,când am lăsat mâna de pe clanță ambele uși s-au închis,am început să bat în ușă,nimic.Aoloo,ce dracu' mă fac? Ce pot să fac merg mai departe,e întuneric,îmi place în întuneric,stai să caut bricheta o țin mereu după mine,încep să mă caut prin buzunare,ahaaa,aici erai,aprind o torță și încep să analizez pereții,nimic decât pământ și torțe,pfff,totuși mă simțeam urmărită,nu mă simțeam singură,probabil că locul nu mi-e cunoscut,de obicei așa mă simt dacă nu mi-e cunoscut locul.Ceva se aude.A venit de undeva din spate,mă întorc,nimic,mă uit în față nimic...hmm...să fie doar în a mea imaginație?În fine,după puțin mers,au început să apară niște semne pe pereți,erau scrisuri ,dracu știe ce scrie,nu-nțeleg o literă,pana mea,pare a greacă,bulgară,că română nu-i niciun caz,merg mai în față „scrisurile"se accentuau,am început să le ating,o culoare gen violet apărea pe pereți m-am dat în spate,scrisurile prinseseră viață,literele întortocheate parcă aveau sens,medalioanele mele se ridicaseră mai mai să se smulgă de la gâtul meu,am auzit din nou același foșnet țipător am țipat din tot sufletul:
-Ajută-mă!
Toate literele erau la locul lor,totul dispăruse,caut acea ființă care a oprit acel balamuc,caut în stanga,caut în dreapta,apoi o voce feminină,cu o voce malefică,dar dulce,vocea ei avea combinații ciudate:
-Ai uitat să te uiți în sus...
Atunci imediat am îndreptat torța spre „tavan".Ea:
-Helăw...
Era o fată cu părul mare,îngrijit,roșcat ,un roșcat natural așa morcoveață,îmi dădea o stare ciudată părul ei,când mă uitam la părul ei parcă vedeam o tonă de morcovi,urăsc morcovii,deoarece reclama de la sucul Teddy mi-a stricat copilăria...Pe față avea pistrui ,nu mulți ,pe nas și pe obraji,avea un ochi mai mare și unu mai mic,când a coborât m-a analizat din toate punctele de vedere,se purta ca un câine,în puii mei,avea o rochie uzată,murdară...:
-Nu-s câine!!!
-What?N-am zis eu asta.
Asta-i nebună îmi citește gândurile...:
-Nu-s nebună!
-Pleacă fetițo d-aici,mă-nspăimânți!
-Îmi pare rău...,credeam că ești diferită-spune ea uitându-se insistent la medalionul cu stea și un ochi în mijloc...
-Cum adică diferită?
-Care să mă-nțeleagă...Vrei să-ți arăt ceva?
-Sigur...,dar apropo,ce se-ntâmplase cu literele alea sau mă rog ce-or fi
-Aa,nimic,așa mai fac ele;sunt niște scrisuri ale oamenilor care au mai fost pe aici și-au lăsat amprenta...
-Și acum unde sunt acei oameni?
-Păi...
Nu-mi răspunde,dar se face o bifurcare și mergem spre un drum din dreapta și îmi deschide ușa:
-Aici...
Era o cameră plină cu cadavre,schelete,unele peste altele...
-Vreau și eu să mor.
-Serios?
-Da,dar tu de când ești aici,că văd că aceste schelete sunt de mult timp.
-Păi nu știu,demult oricum...
Hmm...am impresia că-mi ascunde ceva copilița asta...
-Și spune-mi mai multe despre tine.
-N-am ce să spun,decât că habar nu am cum arată lumea de afară și nu-ți ascund nimic privind ceea ce m-ai întrebat...
-Cum dracu' faci asta??
-Ești pe proprietatea mea,pot face orice vreau și ca să mă asigur că nu vei mai pleca vreo dată,am pus stăpânire pe gândurile tale...
Mă uit înspăimântată la ea:
-Eu nu vreau să rămân cu tine...
-De ce nu?-spuse ea apropiindu-se de mine și uitându-se din nou insistent la medalionul meu:
-Ce frumos e,de unde îl ai?
-E de la bunica.Nu te apropia!
-De ce??
-Nici nu știu cum te cheamă,dâ...
-Casy!Tu?Demy.Știam.Încântată.
-Nu ești o încântare,lasă-mă!
Începe să vină spre mine,eu mă îndrept cu pași mărunți în spate,mă împiedic...
