Un sărut cu împrumut

Capitolul 11

Capitolul 11

Ar trebui să mă simt bine având în vedere că mi-am dus planul la bun sfârșit, însă nu-mi este bine deloc. M-am jucat cu el și cu mintea lui. La dracu', nu l-am mai văzut de o săptămână.

- Ești bine? Întreabă Sienna și se așază lângă mine pe canapea. 

Nu, dar ce as mai putea să fac.

- Da, sunt. Mormăi. 

- Vreau să-ți spun ceva. Mă privește in ochi și ma mângâie pe brat. 

Ce s-a mai întâmplat?  Si-a cumpărat pantofi și nu îi mai plac, iar acum plânge pentru banii dați? Se ridică și începe să se plimbe dintr-o parte în alta. Ok, mi-a atras atenția. 

- Mă mut cu Marv. 

Perfect! Si acum trebuie să sar în sus ca o minge, bucuroasă de noua ei mișcare? Sienna, e genul acela de om care atunci când inima îi bate puțin mai tare, crede că tot ce zboară se mănâncă. Fizic e superbă, mintal... ei bine e handicapată. Ultima dată aproape l-a lăsat fără carnacior pe fostul iubit, și asta pentru că a întârziat cinci minute la întâlnire. Mai târziu a aflat că de fapt călărea pe una pe bancheta din spate a mașinii pe care o cumpăraseră împreună. 

- Foarte bine faci. Niciunul nu merită să fie iertat. Mută-te cu el, și stoarce toată energia din hoitul lui mișcător. Zâmbind Îi spun.

- Îl iubesc, Acacia. Cu glas domol mă anunță.

- Normal, că da. Din dragoste femeia pune piciorul pe gâtul bărbatului. Declar râzând.

- Simplifică. Isi da ochii peste cap.

- Dacă face ceva gresit și fie vorba între noi va face, îi dai un pumn în sculă și unul în pupătoare, apoi îi pui muzică simfonică să moară de plictiseală. Mă privește încruntat, apoi începe să râdă cu poftă.

- Tipul de care te vei îndrăgosti, of, Doamne, mă rog pentru bătăile inimii lui. Scoate limba după care mă trage într-o îmbrățișare.

Să mă îndrăgostesc? Mda, vezi să nu. Am fost înamorată prin clasa a noua de un imbecil, pe la sfârșitul celei de-a douăsprezecea de unul și mai imbecil, iar acum de... nu, nu, adică nu. Fir-ar, îmi e scris în frunte să mă îndrăgostesc de imbecili.

- Am dat anunț în ziar. Brusc aud vocea Siennei.

Că ce? Trebuie să știe toată planisfera că se mută cu moartea pasiunii, Marv? Mă vede că sunt băgată  în ceață și răspunde:

- O să ai nevoie de o nouă colega, sau poate cine știe un coleg. Miaună și ridica din sprâncene. Un coleg cu beneficii, îți dai seama cât de tare ar fi? Se ridică și începe să facă dansul împerecherii.

Dă din șolduri de parcă ar avea viermi în fund, se atinge și se stinge cu un deget, după care sâsâie. Marv, să te speli cu ea pe cap.

- Peste două ore te vei întâlni cu noul chiriaș. Ai face bine să te pregătești. Chițăie surâzând.

- Să mă pregătesc, cum? Chestionez enervată.