Un sărut cu împrumut

Capitolul 8

Capitolul 8

Mă trezesc cu o durere groaznică de spate, și asta datorită fotoliului. Iar am adormit pe el. Simt miros de mâncare și îmi târăsc picioarele până în bucătărie, unde îl găsesc pe Demi făcând clătite. Iau loc la masă și aștept să fiu servit, ca un rege ce sunt. Bufnesc în râs când îl văd pe mucea cum mă privește. 

- Diseară să gătești așa cum nu ai făcut-o niciodată. Am o invitată. 

- De unde ai mai pescuit-o? Am crezut că ai venit aici să te liniștești. Se strâmbă și îmi trântește două clătite în față. 

- Din lac. Bombăn și încep să râd. Deci, prepari cina sau nu? Întreb înfulecând. 

- O să mă dai afară dacă nu o să gătesc, nu? Chestionează, apoi se așază în capătul mesei. 

- Vezi că știi. Pronunț făcându-i cu ochiul.

Oftează și își dă ochii peste cap. E chiar drăguț când face asta. Iisuse, iar o iau razna. 

- Frate, am emoții. Spun sorbind din cana cu cafea. 

- Să nu zici că-i diferită, că-mi tai venele. Se aude pămpălăul. 

- Ba chiar să știi că este. Îl anunț uitându-mă urât. 

Pentru mine toate sunt diferite, până mă plictisesc. Și asta din cauză că nu am întâlnit o femeie care să mă înfrunte, care să nu-mi facă pe plac. Ce viață tristă am. 

- Hai, Aris, fii serios. Zău așa. Pun pariu că același lucru ai spus și de Sienna. Mormăie plictisit. 

- Mda. Dar acum simt că e altceva. Surâd.

- Simte cărnăciorul din pantaloni, și acum și întotdeauna. Mârâie scârbit. 

- Ești barbat sau ce ești? Ar trebui să ții cu mine și cu cârnații din toată lumea. Comentez nervos. 

Are ăsta un dar de a mă enerva. 

- Te-ai născut pentru a mă scoate din sărite? Interoghez ațintindu-l cu privirea. 

- Da, special pentru tine m-a adus mama pe lume. Nu ești idiot degeaba. Mă lămurește privindu-mă fix, apoi se ridică și iasă din încăpere. 

Of, imbecil sunt! E singurul meu prieten și nu fac altceva decât să-mi bat joc de el, încontinuu. Este un ciudat, dar a avut grijă de mine. Este bun la casa omului, face curat, gătește...

- Tipule, pe bune, îmi pare rău. Ai dreptate sunt un idiot, cel mai idiot de pe întreg planiglobul. 

- Vorbești serios? Întreabă de dincolo de ușă. 

- Aha. Îngân. Mă bucur că destinul te-a trimis. Mă încrunt. Hai, dracu' că o dăm în altele, ieși odată! Exclam. 

Deschide, trece pe lângă mine, apoi se așază pe canapeaua din fața șemineului. Zâmbește de parcă a câștigat premiul cel mare la lotto.

- Gătești și pleci. Rostesc urmărindu-i reacția. 

- Nici nu aveam de gând să rămân. Citesc o carte despre un tip cretin care își bate joc de femei, si acum în peisaj a apărut o tipă nouă, care îl pune cu botul pe labe. Sunt curios ce va face înfumuratul când va descoperi cine este de fapt tipa. El e exact ca tine; piroman și pompier în același timp, iar ea, ei bine, ea este în stare să-l omoare cu zâmbetul pe buze. 

Schițează un surâs și mă privește ca și cum vede prin mine.  

- Eu... eu... Bâigui.

- Parcă ești un om al cavernelor. Eu, Aris. Eu tare. Eu prost tare. Râde cu gura până la urechi.