Un sărut cu împrumut

Capitolul 13

Capitolul 13

Așa m-aș războii cu ea prin pat. Este enervant de frumoasă, căpșunica. Sigur este în stare să-și dea un rinichi pentru o noapte de amor cu mine, dar nu ar recunoaște nici pișcată cu ceară fierbinte. Să mă ia dracu' dacă știu în ce m-am băgat. Ca totul să fie și mai aiurea, îmi place de mor situația în care sunt. 

- Iubito, ceva mai târziu o să avem musafiri. Râd pe sub mustăți. Să te comporți frumos, să nu muști și mai ales să nu te apuce crizele. Adaug tușind ca să nu mă bufnească râsul când  văd cum mă privește.

- Idiotul planisferei în primul rând nu-s iubita ta, în al doilea nu mă interesează cine te vizitează pe tine atâta timp cât e liniște. Mârâe nervoasă. 

     Ah! Ce-mi place când se aprinde. 

- Căpșunică, ești soția mea, eu sunt soțul tău. Șoptesc și îmi ling buzele. 

- Ce?! Se miră ridicându-se în picioare și venind spre mine cu pumnii strânși. 

- Așa te vreau. Lasă bestia din tine să iasă la iveală. Susur și îi trimit prin aer un pupic. 

          Gata, a luat foc. Dumnezeule, cât de periculos de dulce poate să fie așa încruntată și tremurând de nervi. 

- Tu... tu, mă înnebunești! Strigă la doar un metru distanță de mine.

- Da, iubito, așa, spune-mi ce-ți fac și mai ales ce vrei să-ți fac în continuare. Mă ridic la rândul meu și o privesc de parcă sunt cât pe aici să-i rup hainele de pe ea.  

Dacă privirea ar ucide, aș fi mort și îngropat fix acum. Deschide gura să zică ceva, apoi o închide la loc, se strâmbă, închide ochii și dă din picioare, după care o apucă sughițul. E perfectă! Jumătatea mea, motivul meu. 

- La dracu' am uitat replica. Spune printre sughițuri. 

- Era una bună? Întreb amuzat. 

- Foarte! Exclamă ațintindu-mă cu ochii mijiți. 

- Plină de venin? Pulsez.

Dintr-o dată zâmbește larg și cu pași mici se apropie. Acu' e acu'.  Îmi pune o mână pe piept, iar în secunda următoare cu cealaltă îmi bagă un pumn tocmai în gură.  

- Asta era replica, imbecil plin de hormoni androgeni activi. 

Ce să zic? Doamne ajută că nu mi-a lovit nucile. Capsunica, nu e așa lipsită de apărare, dă cu putere nu glumă. Cred că mi-a scos un canin. 

Ocolește măsuța de cafea vrând să se ducă probabil în cameră, însă mă poziționez în fața ei și se oprește. Amândoi respirăm alert și ne uităm unul la altul. Într-o fracțiune de secundă o prind de păr și o sărut pătimaș. Drace, ce gust are! Buzele cărnoase sunt pline de dulceață. Pielea îi este catifelată ca cea a unui bebeluș, și miroase a căpșune. Deși simt că se rupe ceva în mine îi dau drumul și îi murmur:

- Data viitoare o să-mi folosesc mâinile și crede-mă te vei topi. 

Bombăne ceva știut doar de ea, apoi pleacă. Normal că mă pufnește râsul, normal că mor de nerăbdare să-i ating fundul ce cred că ar putea ricoșa un glonț din el, atât de bombat și ferm este. 

Iau telefonul și pun la cale următoarea lovitură. Căpșunică, pregătește-te! 

Am făcut cumpărăturile pentru după amiaza asta și bineînțeles am omis să iau lapte. Intru în casă și o găsesc pe viitoarea mea soție jucându-se cu Luigi. Câinele ăla e un trădător de cârnați. De când a cunoscut-o acum două zile, stă numai cu ea. Merg încet și așez pungile pe blatul de la bucătărie, apoi în liniște îi urmăresc.