Un sărut cu împrumut

Capitolul 14

Capitolul 14

Ați văzut vreodată trei matahale de un metru nouăzeci mai având puțin și lesinând din cauza unui câine? Bine, Luigi, arată de parcă ai fi neam cu Bigfoot , și totuși. Asta îmi este mie dat să văd în acest moment; Eric, are cracul stâng de la pantaloni franjuri, Cayden ud și suit pe fereastră, iar Ben flutură un șervețel alb încercând să-l facă pe Luigi să înțeleagă că el este cu gânduri pașnice.

- Luigi! Strig câinele, dar fără sorți de izbândă.

La dracu', propriul animal nu mă ascultă.

- Spune-i să se oprească. Mârâi spre Acacia.

- Nu! Să se învețe minte, nemernicii ăștia. Rostește râzând.

Din doi pași sunt lângă ea și privind-o drăcește îi șoptesc:

- Te voi lua în brațe, te voi duce în cameră ta, voi închide ușa și...

Obrajii i s-au colorat dintr-o dată in trandafiriu. Scorpia zero, zeul unu.

- Luigi, gata, ursuleț. Îl cheamă și trădătorul imediat se oprește din lătrat venind la picioarele ei.

- Aris, ce rahat, frate de partea cui ești? Furios interoghează Eric.

- Zic să nu uităm că rămân cu ea după ce plecați. Îmi arăt dinții și îi fac cu ochiul căpșunicei.

Amicii mei răsuflă ușurați, apoi îmi trag niste priviri urâte și cu mare grijă iasă pe ușă, unul după altul. Să mă ia dracu'! Scorpiei i-a ieșit planul, este liniște în apartament.

- Superman! Exclam mândru de mine.

Doar mi-am salvat prietenii ce mama dracului.

- Asta ce s-a întâmplat, spune gesticulând cu mâna prin încăpere, nu-ți dă motive să te crezi Superman. Adaugă strâmbându-se.

- Nu mă cred, sunt. Rânjesc.

- Ai salvat trei nemernici ce nu aveau nevoie să fie salvați și deja ai impresia că ești un super erou. Ce să zic? Mare chestie. Pufăie îndreptându-se spre frigider.

Mai mult ca sigur caută laptele, ăla pe care am omis să-l cumpăr.

- Odată m-am luptat cu o albină. Am făcut box pe bune. Declar amuzat.

- Acum înțeleg de ce ai păr pe față. Ascunzi semnele loviturilor ce ți le-a aplicat insecta. Ironică mă informează.

Așa ușor îmi intră în joc. Doamne, e perfectă!

- Îmi place să vorbesc cu tine, simt că mă înțelegi, mă abțin să nu râd, acasă nu vorbim unii cu ceilalți, ăia nu știu ce suflet bun am. Completez.

Închide ușa de la frigider enervată, după care vine și ocupă loc pe fotoliu.

- Pe bune?! Tu, suflet bun? Chestionează cu sprâncenele ridicate.

Nu are sutien, iar pantaloni ăia scurți... Gelu, stai cuminte!

- La dracu', zmeurică cine lasă o albină să-l snopească în bătaie? Asta înseamnă să fii un spirit... I se văd țucurașii prin maiou, mor aici. Despre ce vorbeam? Bâigui distras.

Observă că ochii îmi dansează pe corpul ei, și brusc se ridică luând o pernă în brațe. Nu-i corect. Vedeam ceva frumos. Lua-m-ar dracu, trebuie să plec, Gelu nu mai are loc în blugi.

- Măscăriciule. Susură.

- Goji. Bombăn intrând în cameră.

Am avut grijă ca Gelutul să aibă parte de un tratament nu tocmai plăcut, dar de asta este, ne descurcăm cu ce avem. Am făcut un duș rece să-mi mai treacă din călduri, apoi am dormit vreo câteva ore bune până când scorpia a dat drumul la muzică. O lălăială din aia de pe vremea lui Pazvante chioru. Pai nu o omor eu de data asta?