Capitolul 2

12.9K 868 106
                                    

Capitolul 2

Îmi place tipa își rezolvă problemele singură.

- Dacă erai iubita mea, îl nenoroceam pe ăla care a îndrăznit să te atingă. Cu zâmbetul pe buze, susur.

- Dar, nu sunt și nici nu voi fi vreodată! Replică furioasă.

Asta rămâne de văzut.

- Imbecilule, te-ai îmbătat, ai închis-o în baie și ai început să-i faci tot felul de avansuri. Mârâie ca o găină leșinată tipul de lângă ea.

Îmi amintesc că am făcut cunoștință, am sărutat-o, apoi:

- Cine te crezi de ma saruti? Rosie in obraji baiguie.

- O sa-ti fac fundul ferfelita. Arogant ii raspund.

- Hai nu zau! Exclama.

- Nu ma provoca puicuto ca te tavalesc aici pe podea. Ii fac cu ochiul.

- Daca asa cuceresti tu femeiile...

- Cine a zis ceva de cucerit? Tot ce vreau sunt chiloteii tai. Zambind o informez.

Isi musca buza inferioara, zambeste draceste, apoi ridica usor de rochie si isi scoate chiloti pe care mi arunca in fata. Toti de la masa incep sa rada cu pofta, iar eu sunt naucit de gestul ei. Clar nu ma asteptam sa faca una ca asta. ''

Mămăligosul gesticulează și dă din gură ca o moară stricată, dar pe un ton slab și cu o vocea subțire ce mai mult enervează decât să provoace teamă. Până și blonda se uită ciudat la el și își dă ochii peste cap. O trag în brațele mele și o privesc de parcă aș vrea s-o mănânc. E delicioasă! Blegul parcă i-a foc când vede și face un pas spre mine. Îmi așez palma pe moaca lui să-l opresc și îmi întorc privirea spre ea.

- Îmi ești datoare. Susur și îi dau un pupic pe năsucul cârn.

Se zbate și subit îi dau drumul.

- Băi, idiotule de față cu mine faci așa ceva? Strigă pămpălăul.

Mă pufnește râsul.

- Ești... Încearcă să spună Sienna.

- Sunt bun... atât de bun că-ți sar chiloți de pe tine. Râzând zic, apoi intru în casă și închid ușa.

Urc scările cu un zâmbet tâmp pe meclă. În camera mea dau peste o altă blondă, dar diferită total de cea de acum câteva secunde. Mă arunc pe pat, iar ea începe să mă mângâie și să mă sărute pe gât, pe abdomen, până ajunge... la locul potrivit. O prind de păr s-o ajut și când îmi e lumea mai dragă, ca o furtună intră pe ușă Deke.

- Uite ce se întâmplă pentru că te-am ascultat. A luat nota doi la spaniolă. Cu o hârtie în mână bolborosește.

- Aris. Îngână tipa lipita de catârgul meu.

- Continuă. Mormăi acoperind-o cu cearșaful.

- Ce dracului faci? E opt dimineața. Consternat strigă Deke.

- Treci peste. Mârâi. E vina mea că fiu-tu e un prostovan și nu învață? Întreb zâmbind.

- Nu, e vina ta că m-ai convins să-l dau la o școală normală și nu la una privată. Pretinde.

- Știi, Deke, tu ai fost la una privată și tot prost ai ieșit. Spun printre dinți.

- Aris, mă jur că o chem pe mama în vizită. Mă amenință.

- Deke.

- Aris.

- Deke.

- Aris.

Un sărut cu împrumutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum