I Am Meaner Than My Demons

Chapter 1-No title!

Ce se întâmplă dacă soarta cea crudă ți-ar distruge visul furându-ți şi ultimul strop de speranță pe care-l mai ai în inima ta mică şi stingherită făcându-te să te simți gol pe dinăuntru şi fără viață?
Ce s-ar întâmpla dacă respirația ți-ar fi tăiată de o simplă vorbă"Se vor reuni!Stai calmă!"?
Ce s-ar întâmpla dacă în loc de obişnuita ta rutină să te apuci de una tristă înecându-ți amarul în muzică ?
Ce se întâmplă cu esența vieții tale când eşti dezamăgită?Şi psihic şi fizic....
Dacă ai ajunge să fii dezamăgită de cineva şi să nu poți trece peste?
Să nu poți să uiți,să plângi şi să suferi zilnic...din nimic.
Să uiți cine eşti şi să te apuci..
..de altă viață.
Să trăieşti ştiind că nu vei mai fii niciodată la fel.
Să te simți trădată.
Să te saturi de aşteptare şi să tremuri plângând doar uitându-te la un videoclip.
Să ştii ce înseamnă cuvântul"pauză"şi totuşi să nu-l poți defini.
Să fii dezamăgită,distrusă pe dinăuntru doar de nişte vorbe?
Şi ce înseamnă defapt toate astea?
O poți numi "depresie"într-un singur cuvânt?
Poți numi tot ce ți se întâmplă ca fiind o maturizare?
O nouă etapă din viața ta pe care o începi?
De ce trebuie să suferim pentru ceea ce...nu putem avea?
De ce trebuie să ne simțim secați de putere când pur şi simplu putem fii fericiți?
Şi ce-i aia "speranță"?
Mai există?
Mai poate fi reluată?
Mai poate fii simțită?
E un singur mod de afla toate astea.
Pe lângă faptul că ,după cum se spune,toate răspunsurile se găsesc în inima ta.
Alt mod e de a trăi suferința.
Cum de am putea defini"dragostea"sau "speranța"fără ca măcar s-o fii trăit o singură dată?
Ce ne distruge pe noi?
Suferința?
Depresia?
Ambiția?
Sau ambiția de a fii în depresie?
O groază de întrebări,puține răspunsuri.
Nu vom ştii niciodată dacă nu trăim clipa.
Şi nu ne bucurăm de fiecare secundă din viața noastră trăind momentul.
Fie el suferință,depresie,bucurie,fericire sau extaz.
Trebuie să trăieşti clipa.
Nu irosi timpul şi răspundeți singur la întrebări ,nu aştepta să te lămurească alții fiindcă nu pot.
Ei nu sunt ca tine.
Nu te înțeleg.
Îi crezi aproape.
Dar nimeni nu te cunoaşte cu adevărat.
Nimeni nu-ți este prieten cu adevărat.
Recunoaşte!
Eşti singur.
Singur în casă,singur afară,singur la şcoală,singur în vacanțe,singur..pe lume.
Nimeni nu te vrea.
Nici tu nu te accepți aşa cum eşti.
De ce alții te-ar accepta dacă tu nu o faci?
De ce alții ar crede în tine dacă tu nu o mai faci şi taci pur şi smplu?
Tăcerea doare.
Foarte mult.

Şi numai dacă suferi vei ştii ce înseamnă cu adevărat "depresia".