I Am Meaner Than My Demons

O să ajung la orfelinat

Mi-e frică.
Îmi este frică de ce voi urma să scriu şi de ce vei urma să spui tu după ce vei citi ce scriu eu acum.

Dar înainte să încep vreau să clarific mai multe aspecte despre ideea mea de a-ți scrie.

Şi anume:

1.Tot ce scriu eu aici este pur adevăr şi nu este copiat de nicăieri sau luat de pe net.

Sunt doar eu deschizându-mă în fața ta,prin scris deoarece în vorbe nu sunt capabilă.

2.Poate nu ai observat dar eu încerc să mă schimb ca persoană cât de mult pot şi să îți respect cât de cât regulile.

Mă străduiesc foarte mult chiar dacă nu vezi.

Luând în calcul ce am scris la numărul 2 am ceva special la numărul 3.

3.Am şi eu o regulă pe care vreau să o respecți cu sfințenie.

(Nu-mi pasă dacă o să ajung la mama,o să fiu judecată de tine sau în cel mai rău caz la psihiatru.

Nu-mi pasă dacă o să ai ură pe mine sau o să crezi că exagerez sau o să te iei şi mai rău de mine sau o să mă urăşti.

Nu-mi pasă că dacă după ce vei citi tot ce scriu eu aici,vei avea o altă părere despre mine şi te vei uita altfel la mine.

Pur şi simplu,vreau doar să mă asculți şi să-ți pese cu adevărat nu doar să auzi fără să-mi dai importanță.)

Regula este că nu contează cât de grav (sau exagerat) crezi tu că sună tot ce îți voi spune eu,

Tu nu vei aduce niciodată(dar NICIODATĂ , N-I-C-I-O-D-A-T-Ă)acest subiect în discuție.

Nu ştiu dacă mă vei lua în serios când îți spun această regulă.

Dar dacă aduci acest subiect în discuție mă vei face să vorbesc mult mai detaliat despre asta față în față iar eu chiar nu vreau asta.

Trebuie să apreciezi că este nevoie de foarte mult curaj din partea mea să-ți dezvălui toate astea.

Dar nu mai suport.

Aşa că am să încep.

Mai ții minte când am vorbit foarte mult în seara aceea?

Când te rugasem să citeşti acea carte dar nu ți-a plăcut.

Când vorbisem despre cum crezi tu că este făcută lumea,cine ne ține în viață,ce ne ține în aer,dacă e gravitație,dacă nu e gravitație.

Toate acele amănunte,păreri,aspecte şi întrebări,când le-am împărtăşit cu tine,pe mine m-au calmat.

Discuția noastră profundă,deschisă şi sinceră,m-a calmat.

Şi am vrut în seara aceea să aprofundez şi mai mult,să pun mai multe întrebări,să mă calmez şi să mă exteriorizez mai mult.

Pentru că nu ştiam când am să mă mai deschid atât de mult în fața cuiva.

Eram dornică să exprim tot ce mă supăra,ce uram,ce iubeam,ce am iubit şi de ce am suferit.

Dar am renunțat la idee fiindcă era târziu noapte.

Nu mai pot fi atât de liberă la discuții cum m-am simțit atunci fiindcă îmi este frică fiindcă nu mă vei mai accepta după ce îmi vei afla gândurile.