Alte Preferinte.

Capitolul 20.

Ma trezesc aruncata in aer si dupa simt o durere imensa ce imi strabate trupul... Dau sa ma ridic, dar nu vad decat negru...
Ma trezesc si stau cu ochii larg deschisi, cand deodata ii aud vocea lui Tomas:
- Hei, esti bine?
- Ma dor bratul si piciorul stang.... stai... Tomas, nu te vad.
- Ce?!
- Nu mai vad nimic, nu mai vad. *spun eu printre lacrimile care mi se prelingeau siroaie pe obraji.*
Tomas ma ia in brate si imi sterge lacrimile... Imi ridica barbia si ma saruta scurt si dulce, iar eu incep sa plang:
- Stai aici, ma duc sa chem doctorul.
Am incuviintat dand din cap, apoi am ramas intr.o liniste deplina si apasatoare... Am inceput sa plang din ce in ce mai tare, iar dupa cateva minute am auzit usa deschizandu.se:
- Asteapta afara, te rog! *ii spune doctorul iubitului meu*
Dupa cam jumatate de ora care a trecut infernal, l.am intrebat pe doctor cu vocea joasa:
- O sa imi recapat vederea?
- Nu stiu... Vom spera.
A intrat si Tomas impreuna cu gasca si m.au luat in brate, dar peste cateva momente le.am spus pe un ton secat de viata:
- Lasa.ti.ma singura!
- Hai sa te ducem acasa. *spune Kevin*
M.am dus acasa, iar apoi m.au imbratisat si au insistat sa ramana cu mine, dar n.am acceptat... Au plecat din camera mea, dar puteam sa aud cum cineva respira trist si greu pe langa usa:
- Tomas, am zis ca vreau sa stau singura.
- De unde stiai ca sunt aici?
- Sunt oarba nu si surda, te aud respirand.
- Nu pot sa te las....
- Te rog.
- Bine.
M.a sarutat dulce si scurt, iar apoi a plecat... Nu mai pot varsa lacrimi, pur si simplu sunt plina de manie si nu stiu de ce... Ma doare atat de tare inima, nu mana si piciorul....

O saptamana am stat in casa, izolandu.ma de prieteni si abia mancand... Mereu venea Tomas la mine si incerca sa ma faca sa ma simt mai bine, dar incepeam sa tip la el, pur si simplu nu are ce sa faca.... Aud cum se deschide usa si eu ma uit in gol:
- Maine mergem la munte.
- Nu vreau, sunt in pericol, nu vad nimic.
- Si preferi sa stai mereu aici?
- Nu...
S.a facut liniste si am simtit cum lacrimile calde se scurg pe obrajii mei...:
- Tomas, asculta... Nu putem fi impreuna.
- Ce?! Ai innebunit?
- Nu, nu vreau sa iti fac viata asa plictisitoare si urata... Nu vreau sa stai langa o fata care nu mai stie sa zambeasca si care e secata de viata...Meriti pe cineva care isi paraseste camera si stie sa se distreze.
- Nu, eu te vreau pe tine.
- Scuze.
- Dar tu poti sa mai razi, uite...
Ma ia si ma gadila, dar tristetea si supararea mea sunt prea mari si nu rad, nu zambesc, nu chicotesc...:
- Oo Doamne, tu chiar esti deprimata.
Mi.am pus capul in perna si am inceput sa plang... Curgeau lacrimi amare pe obrazul meu si imi intrau in gura amintindu.mi de gustul amar al vietii....
Tomas s.a pus in pat langa mine si m.a strans tare in brate... M.am intors cu fata spre el si mi.am pus capul pe pieptul lui...:
- Te voi iubi mereu.
- Si eu te voi iubi mereu... Sa nu crezi ca renunt la tine... Sa nu crezi ca eu voi fi cu alta si te voi lasa... Aici sunt si tu a mea vei fi mereu...
L.am strans in brate si am adormit... De altfel asta am facut toata ziua, dar Tomas m.a obligat sa mananc ceva ca sa nu mor... Totusi nu a sunat rau, dar mi.a bagat mancarea pe gat.

Perspectiva Tomas.

Am primit un apel de la spital... Iubita mea a cazut de pe motocicleta si si.a rupt bratul si piciorul.
Am stat langa patul ei 2 ore... S.a trezit din fericire, dar vedem cum se uita naucita prin jur:
- Hei, esti bine?
- Ma dor bratul si piciorul stang.... stai... Tomas, nu te vad.
- Ce?! *spun eu speriat sperand ca e o gluma*
- Nu mai vad nimic, nu mai vad. *spune ea plangand*
O iau in barte si ii sterg lacrimile ce ii invadau obrazul... Ii ridic barbia si o sarut scurt si dulce cu toata durerea care sta in mine... O vad iar plangand si simt cum un pumnal imi patrunde in inima:
- Stai aici, ma duc sa chem doctorul.
A incuviintat din cap si am alergat dupa doctor... Dupa cateva minute intru cu el in sala printesei mele si apoi astept afara... Gasca a venit si ea si s.au asezat langa mine:
- Cum e, frate? *ma intreaba Florin in timp ce ma bate pe umar*
- Nu mai vede.
- Ce?!
- Nu stiu frate, sunt exasperat... Mi se rupe sufletul.
Le vad pe Maya si Bella plangand fara oprire si ajung sa vars si eu o lacrima pe ascuns... Kevin incepe si el sa verse cateva lacrimi, iar Florin incearca sa se imbarbateze...
Dupa jumatate de ora intram in sala si o imbratisam pe Tris... Ne vorbeste pe un ton posac:
- Lasa.ti.ma singura!
- Hai sa te ducem acasa. *spune Kevin*
Am dus.o acasa si dupa ce n.am convins.o sa ne lase sa o ajutam, eu am ramas in camera sperand ca nu isi va da seama... Peste cateva momente in care eram doar eu si ea, o aud spunand cu jumatate de glas:
- Tomas, am zis ca vreau sa stau singura.
- De unde stiai ca sunt aici?
- Sunt oarba nu si surda, te aud respirand.
- Nu pot sa te las....
- Te rog.
- Bine.
Am sarutat.o dulce si apoi am plecat in camera mea, uitandu.ma ca prostu' pe geam si varsand lacrimi...
O saptamana intreaga m.am rugat de ea sa iasa si sa manance, dar n.a vrut... E din ce in ce mai depresiva si incepe sa tipe la mine... M.am dus in camera ei:
- Maine mergem la munte.
- Nu vreau, sunt in pericol, nu vad nimic.
- Si preferi sa stai mereu aici?
- Nu...
- Tomas, asculta... Nu putem fi impreuna. *spune ea dupa o pauza*
- Ce?! Ai innebunit?
- Nu, nu vreau sa iti fac viata asa plictisitoare si urata... Nu vreau sa stai langa o fata care nu mai stie sa zambeasca si care e secata de viata...Meriti pe cineva care isi paraseste camera si stie sa se distreze.
- Nu, eu te vreau pe tine.
- Scuze.
- Dar tu poti sa mai razi, uite...
O iau si o gadil, dar... Ohhh, ce naibii, chiar e distrusa. Nu poate sa rada deloc... Simt cum imi vine sa ma sinucid si raman uimit la ce tocmai am vazut:
- Oo Doamne, tu chiar esti deprimata.
Si.a pus capul pe perna si a inceput sa planga amar... Simteam cum inima mea se rupe in mii si mii de bucatele...Am luat.o in brate si am strans.o tare, ea punandu.si capul pepieptul meu:
- Te voi iubi mereu. *spune ea aproape fara glas*
- Si eu te voi iubi mereu... Sa nu crezi ca renunt la tine... Sa nu crezi ca eu voi fi cu alta si te voi lasa... Aici sunt si tu a mea vei fi mereu...
Am imbratisat.o tare, iar peste cateva clipe am vazut.o dormind...
Deja doarme prea mult... Cobor, ii fac ceva de mancare, iar apoi o trezesc si ii indes manacarea pe gura... Ehhh, ce sa facem, asa sunt eu, mai dragut. *-*