Alte Preferinte.

Capitolul 23.

- Te iubesc! *ii spun eu cu o voce joasa*
- Ce?! Nu, mai rezista, nu te da batuta, o sa te salvam, te rog... Esti cea mai puternica...
- Ma doare.
- Nu te mai gandi la asta.
Pe drum tot injuram, tipam si ma vaitam... Ohhh, Domane ce doare... Doctorul mi.a scos glontul si am tipat cat tot spitalul, vad ca o anestezie nu putea si el sa faca... Aaa, ia.te uita... Acum imi face anestezie, ca sa nu simt cand ma coase...

Perspectiva Tomas.

Merg in camera iubitei mele si :
- Hai cu gasca, mergem la Bella sa ii fim alaturi.
- Nu pot, imi e foarte rau.
- Atunci ii sun si le spun ca nu putem sa venim.
- Nu, du.te... au nevoie de tine... Daca te duci tu, o sa simta ca voi fi si eu... Vreau sa aflu ce mai face Bella.
- Bine, ma intorc in 3 ore, sa ai grija.
- Sigur, te iubesc.
- Si eu te iubesc.
- Neah... nu ma saruta, sunt racita. *spune ea cand vede ca vreau sa o sarut*
- Bine.
Nu.mi place sa o las singura, dar na... are dreptate... Imi iau cheile de la masina si pornesc... Se pare ca Bella se simte mai bine fizic, nu mai are durerile alea mari, dar psihic e distrusa... Isi vrea copilul inapoi si e de inteles... Am stat cu ea cam o ora si unpic, dar a cerut sa stea singura si am lasat.o...
M.am dus acasa si aveam clatite pentru micuta mea... Intru in camera ei oarecum zambitor, dar cand vad ca nu d nimeni, las tava pe masa si fug prin toata casa... La dracu, m.a mintit... M.a mintit atat de bine si acum poate fi in pericol... Il sun repede ps Kevin si slava Domnului, era in apropiere...
Intram amandoi in masina mea si observ ca ii lipseste motorul printesei...:
- Ok, deci nu stiu cum a facut, dar m.a pacalit.
- E sireata, mereu a fost. *zice Kevin*
Strang tare de volan si nu stiu unde ma duc:
- Unde poate fi? *il intreb eu*
- La jocuri video.
- Ok, acolo mergem...
Am accelerat si cand am ajuns am vazut.o pe Tris abia asezandu.se pe motocicleta...Mi.am dat seam ca nu poate sa mearga cu ea, avea umarul stang insangerat... Ies repede si o iau pe sus, puand.o pe bancheta din spate, iar Kevin ii ia motorul si il duce acasa:
- Nu.i mai spune nimanui de ceea ce s.a intamplat, deja sunt prea multe pe capul lor.*ii spun eu lui Kevin inainte sa plece*
Da aprobator din cap si pleaca, la fel facand si eu... O aud pe Tris:
- Te iubesc! *spune aceste cuvinte cu o voce joasa si de parca ar fi ultimele*
- Ce?! Nu, mai rezista, nu te da batuta, o sa te salvam, te rog... Esti cea mai puternica... *spun eu exasperat si ingrijorat*
- Ma doare.
- Nu te mai gandi la asta.
Tot drumul a injurat si a tipat de mama focului... Dupa ce i.a scos glontul, domnul doctor m.a dat afara si am asteptat 30 de minute... Am vazut.o mai bine si am sarutat.o pe frunte... :
- Peste jumatate de ora o puteti lua acasa.
- Multumesc mult!
Zambeste si pleaca... Ma asez in genunchi si ii pun mana peste a ei, iar apoi ii zambesc:
- Te iubesc! *spun eu*
- Si eu te iubesc! *spune ea cu o voce scazuta*
- Bine acum, doar nu credeai ca ai scaoat de cearta, nu?
- Oooohhh.. *spune ea si se bosumfleaza*
- De ce dracu ti.a venit prin cap sa ma minti?
- Pentru ca nu m.ai fi lasat sa ma razbun.
- Stii ca nu imi place minciuna... Urasc asta...
- Scuze, promit ca...
- Ok, te iert. *o tai eu*
Vad cum incepe sa planga, iar eu o iau in brate si o privesc ingrijorat:
- Ce s.a intamplat?
- Mi.am omorat cel mai bun prieten.
- Ce ai facut?!
- Trebuia... Ma simteam vinovata si asa nu puteam sa stam in siguranta, putea sa mai loveasca o data...
E nebuna fata asta si uneori chiar ma sperie, totusi are dreptate, dar nu mai stiu ce sa zic... O imbratisez, dar din greseala ii ating umarul stang si incepe sa ma injure:
- Hooo, scuze,n.am vrut. *spun eu cu mainile in aer ca si cum m.as preda*
Ea zambeste, iar apoi rade zgomotos si ma face si pe mine sa rad... In scurt timp ajungem acasa si o oblig sa se culce pentru ca are nevoie de odihna...
Peste 30 de minute intru la ea in camera... Mda, am vorbit cu peretii...Barem ei tac, sunt obositi si dorm, ma asculta, dar dracusorul asta ma asculta pe naiba:
- Ce ti.am zis eu tie?
- Ca ma iubesti sa ca nu esti suparat pe mine? * spune asta cu o voce de copil si ochii mari si buza tremuranda*
- Te urasc!
- Si eu te iubesc! Acum hai aici, sa ne uitam la film.
Ii zambesc si ma asez langa ea... Nu stiu cum reuseste sa scape mereu basma curata si sa ma faca totodata atat de fericit si puternic... Inainte n.as fi putut face toate astea, nu mi.as fi riscat viata pentru nimeni si acum ea e pe primul loc...

Perspectiva Bella.

Inainte sa ies de la spital am avut niste dureri cumplite, dar acum ma simt oarecum mai bine... Uneori mai ma dor organele simt ca explodez, dar doar uneori...
A fost foarte dragut din partea gastii sa vina sa stea langa mine in momentele astea, chiar daca Tris n.a putut veni, nu ii port pica... Totusi sunt distrusa. Mi.am pierdut copilul, averea, tot ce era mai frumos... Abia asteptam sa.l strang in brate, iar acum... Acum a murit, a decedat in cel mai rau hal...
I.am rugat pe toti sa ma lase singura... Am ramas eu si logodnicul meu... M.a strans in brate si m.a sarutat pe frunte:
- Stiu, draga mea, stiu... iti e greu, iti e dor si te doare... Stiu, si pe mine ma doare. Stiu ca tie iti e mai greu, ca tu ai suportat toate astea, dar ma doare si pe mine, era copilul nostru... Vom mai avea unul, vom avea o familie si vom fi fericiti, iti promit... Doar poate suntem prea tineri si a fost un semn, fi puternica, asa te.ar vrea copilul tau, si optimista.
Am inceput sa plang si mi.am pus capul pe pieptul lui Florin, apoi l.am sarutat dulce si pasional..

Hei, cum vi se pare povestea? Stiu, stiu, cam dramatica si mai stiu si ca ma urati ca tot torturez personajele intr.un mod atat de grotesc... Cred ca cei de la spital s.au obijnuit cu ei :)))... Astept pareri, va pup :*.