Alte Preferinte.

Capitolul 14.

Ma duc de dimineata sa ma pregatesc de "parasutism"... Ahhh, numai rani am pe mine, dar o vreau inapoi, asa ca fac orice...
Ii dau mesaj sa vina la gara noua si cat ma bucur ca a venit... Ma aflu pe tren si incepe sa.mi piara curajul, dar am facut ce mi.a spus... La final stau in picioare cu o pancarda pe care scrie " Te iubesc, Tris! Imi pare rau ca ti.am frant inima"... O vad cu lacrimi in ochi si nu stiu cum sa iau chestia asta:
- Esti nebun? * incearca sa tipe*
- Da, sunt nebun dupa tine si ti.am demonstrat ca fac orice pentru a nu te pierde.
- Multumesc.
- Pentru ce imi multumesti?
- Pentru ca esti o persoana asa buna si ti la mine indiferent de ce fac si ca mi.ai demonstrat cu adevarat ca ma iubesti...
- Trebuie sa o spun si cu vocea... Te iubesc!
- Si eu te iubesc!
Ne sarutam lung si pasional si simt cum inima imi bate nebuneste... Cat de dor imi era sa o am doar pentru mine...
Alegem sa ne plimbam prin parc, defapt cu barca pe lac... Si e destul de romantic, chiar daca trebuie sa vaslesc ca nebunul:
- Ahh... nu faci deloc bine. * spune ea*
- A da? Te invit sa o faci tu.
A luat vaslele si abia a putut sa le mute:
- Bine, e greu, recunosc.
- Aha, vezi, printeso.
Am luat vaslele si am sarutat.o pe nasuc. Ne.am pus sub un copac, iar apoi ne.am intins in barca... Mi.am dat tricoul jos, deoarece imi era prea cald, iar apoi am tras.o in bratele mele... Ne uitam amandoi la , lac si apoi am pupat.ope obraz:
- Imi place asa... sa te tin in bratele mele si sa te stiu in siguranta.
- Si mie imi place sa stau aici... Ma simt protejata si iubita...
Am sarutat.o pe gat si atunci am vazut o umra de muscatura, o muscatura foarte rea:
- Cine ti.a facut asta?
- Ieri, mi.a facut.o Drew...
- Ahhh... nemernicul.
O sarut incet pe rana, dar ea imi da peste cap si eu ma uit uimit la ea:
- Nu mai face asta, ma doare!
Nu o ascult si ii dau cu limba peste rana, apoi o sarut incet... Scoate un suspin de placere si totodata de durere, iar apoi hotaram sa ne mai plimbam pe lac.

*dupa 2 saptamani*

Perspectiva Tris.

Am terminat liceul, dar se pare ca ceea ce parea a fi cea mai frumoasa vara s.a transformat intr.o "inmormantare" teribila:
- Tris, maine ne ducem in Spania.
- Ce?! De ce? * tip eu*
- Eu si cu tatal tau ne.am certat.
- Dar...
- Vrei sa ramai cu el?
- Nu.
- Atunci maine plecam.
Am fugit in camera mea si am inceput sa plang... Nu mi.am dat seama ca plangeam asa tare pana cand nu l.am vazut pe Tomas stand in fata usii, uitandu.se speriat la mine:
- Ce ai patit, Tris? Stii ca mi se rupe sufletul cand vad ca plangi.
- Lasa.ma!
- Ce?! Ce am facut?
- Nimic, doar.... lasa.ma!
Nu m.a ascultat si s.a napustit peste mine, capturandu.ma intr.o imbratisare de urs... M.a sarutat scurt, apoi am putut observa cat de trist si deranjat poate sa fie din cauza ca plang... Se vede ca ii pasa, dar nu va mai exista un noi, din pacate:
- Ma...ma mut!
- Ce?! De ce? UNDE?
- In Spania.
- Ce?!
- Mama si tata s.au certat... Tu poti locui aici in continuare, dar eu ma duc cu mama... Trebuie, tata nu ma iubeste la fel de mult...Imi pare rau... O sa imi lipsesti.... Maine plec.
Am inceput iar sa plang in hohote, iar el m.a adapostit la pieptul lui, desi ii udam tricoul, si am simtit cum o picatura ii cade de pe obraz... Mi.am ridicat privirea spre fata lui si avea ochii rosi... M.am apropiat de buzele lui si l.am sarutat dulce si incet... Sorbindu.i lacrima amara ce ii curgea pe buze:
- Te iubesc! * spune el printre hohote*
- Si eu te iubesc!
- Nu vreau sa te pierd. * spune el abia respirand si sughitand melancolic*
- Nici eu, poate ne vom mai intalni.
- Daca o sa gasesti pe altcineva?
- Si tu ai mari sanse sa gasesti pe cineva.
- N.am sa mai iubesc pe nimeni.
Nu am mai zis nimic, doar mi.am lasat capul la pieptul lui, iar apoi am adormit... Tomas ma trezeste si eu sar ca arsa din pat cand arunca cu apa rece peste mine:
- Ne intalnim cu gasca, daca maine pleci.
- Ok.
Ne.am pregatit amandoi, iar apoi Florin ne astepta cu masina... I.am imbratisat tare si le.am povestit de tragica experienta ce a pornit... Intr.a 8a cand imi doream sa ma mut in alta tara si sa iau totul de la 0 nu s.a intamplat nimic, dar acum cand am prieteni adevarati la care tin foarte mult, totul se distruge...
Probabil nu o sa mai ma intorc niciodata, iar daca o s.o fac, nu imi vor mai fi aceeasi prietenii... Am petrecut seara intr.un loc unde am mancat ceva sanatos si apoi ne.am uitat la cer, depanand amintiri si bocind din 5 in 5 minute...