Alte Preferinte.

Capitolul 13.

Ajung sa dau de Drew care ma lipeste de perete si eu il imping cat de tare pot:
- Ce naibi ai?
- Te vreau...
- Ne despartim.
- Ce?!
- Isi aduce aminte totul! *spune Tomas*
- Ce?!
- Nu te mai mira atat... Nu mai vreau nici prietena sa fiu cu tine, nu credeam ca esti in stare sa ma inchizi si intr.o casa ca sa fiu cu tine... Ma dezgusti.
Il vad pe Drew cum se uita la mine ca si cum i.a cazut cerul in cap, iar eu alerg pe scari... Incerc sa scap de Tomas, nu mai vreau sa.l vad si pe el... Norocul meu face ca afara ploua, dar n.am incotro, asa ca fug prin ploaie... Ahhh... Dupa 5 minute de alergat as fi crezut ca am scapat de el, dar bineinteles, are motocicleta...
Coboara de pe ea si se pune in fata mea cu o moaca de caine plouat... Ahhh, pe cine mint? Are o fata adorabila :
- Te rog, asculta.ma!
Ma intorc, sunt uda loarca, la fel si el, dar prefer sa continui sa merg pe jos. Ma prinde de brat si ma intoarce cu fata la el:
- Ce? *tip eu*
Ma prinde de cap si ma trage intr.un sarut pasional... Acel sarut care ma face sa ma topesc si totusi nu vreau asta... Nu vreau sa.l iert atat de usor... Ma departez de el, dar sunt luata pe sus si pusa pe motocicleta...
Ajung acasa si ma duc sa fac o baie lunga... Dupa o ora cobor si dau sa urc inapoi cand il vad pe Tomas, dar:
- Tris, te rog, asculta.ma!
- Bine, fie!
- Ea a sarit pe mine si m.a sarutat, dar a fost cam excitant pentru mine ca avea o rochie asa scurta si na... ,dar nu am sarutat.o eu, te rog, mai da.mi o sansa...
- Nup.
- Ce trebuie sa fac ca sa imi mai dai o sansa?
- Sa te arunci de pe un tren pe un alt tren si sa stai in picioare cu o pancarda pe care scrie "Te iubesc , Tris!"
- Tu ai innebunit?
- Nu, era o gluma... N.ai cum sa faci asta si nici eu n.am cum sa te iert...

M.am dus in camera mea si pentru prima oara chiar m.am simtit singura, parasita, mintita si tradata... Nu.mi vine sa cred cum a ajuns Drew si cum m.a ranit Tomas...
A doua zi vad ca Tomas nu e acasa si ma relaxez pe canapea... Cand ma pregatesc sa ies afara, primesc un mesaj de la Tomas , " In 30 de minute sa fii la gara care tocmai s.a deschis."
O rog pe Bella sa ma ia si pe mine cu ei pana la gara si Slava Domnului, am niste prieteni foarte buni...
Ajung la gara si wow... Ce naiba, atatea sine de tren, unele prin "aer", iar altele pe sol... Vad cum trece un tren pe podul de deasupra, foarte inalt si... ce? Tomas se arunca de pe el, chiar m.a crezut? E nebun... nebun, nebun, nebun...
Vad cum aterizeaza pe trenul care tocmai trecea pe langa mine si realizez ca l.a durut destul de tare impactul, dar s.a ridicat in picioare si a ridicat pancarda pe care scria "Te iubesc, Tris! Imi pare rau ca ti.am frant inima."
Trenul s.a oprit, iar o multime de lacrimi imi invadau ochii:
- Esti nebun? * incerc eu sa tip*
- Da, sunt nebun dupa tine si ti.am demonstrat ca fac orice pentru a nu te pierde.
- Multumesc.
- Pentru ce imi multumesti?
- Pentru ca esti o persoana asa buna si ti la mine indiferent de ce fac si ca mi.ai demonstrat cu adevarat ca ma iubesti...
- Trebuie sa o spun si cu vocea... Te iubesc!
- Si eu te iubesc!
Ne sarutam lung si pasional si simt cum acele furnicaturi revin si inima imi bate nebuneste...
Alegem sa ne plimbam prin parc, defapt cu barca pe lac... Si e asa romantic, inafara faptului ca el trebuie sa vasleasca:
- Ahh... nu faci deloc bine. * glumesc eu cu el*
- A da? Te invit sa o faci tu.
Am luat vaslele si .... vai ce greu e:
- Bine, e greu, recunosc.
- Aha, vezi, printeso.

Perspectiva Tomas.

Nu.mi convine ca s.a dus singura la ala, pur si simplu nu o stiu in siguranta si nu imi place... Aleg sa o urmaresc si cand il vad pe imbecilul ala pe gaura cheii ca aproape ii da tricoul jos, incep sa pleznesc de nervi...
Sparg usa si ii dau cu spray de branza in ochi, mereu il am la mine pentru orice eventualitate, iar apoi o iau pe Tris de mana si ne ducem deasupra blocului... Ce?! Mi.a zis ca stie totul? Ah ce tampit sunt, acum imi dau seama ca si din vina mea a ajuns la spital, bravo Tomas!
Coboara scarile in graba si eu incerc sa fac la fel, dar n.am o conditie fizica prea buna... O vad lipita de perete si Drew in fata ei:
- Ne despartim. *o aud spunandu.i*
- Ce?!
- Isi aduce aminte totul! *spun eu*
- Ce?!
- Nu te mai mira atat... Nu mai vreau nici prietena sa fiu cu tine, nu credeam ca esti in stare sa ma inchizi si intr.o casa ca sa fiu cu tine... Ma dezgusti.
Il vad pe Drew cum se holbeaza la Tris si fara sa.mi dau seama ea fuge pe scari... Ii arunc o privire de dezgust, satisfactie si ura lui Drew, iar apoi cobor si eu scarile... Ploua al naibii, noroc ca ammotocicleta ca sa o prind din urma. Cobor de peea si ma duc in fata lui Tris:
- Te rog, asculta.ma!
Se intoarce si ah... al naibii, suntem uzi loarca amandoi si incep sa inghet... O prind de brat siointorc cu fata spre mine:
- Ce? *tipa ea*
O prind de cap si o sarut lung si pasional... Duoa ce ne departam e pe cale sa se intoarca si sa plece, dar o iau pe sus si o pun pe motocicleta... Ajunsi acasa facem un dus, iar cand coboara vad ca da sa urce la loc, dar o strig:
- Tris, te rog, asculta.ma!
- Bine, fie!
- Ea a sarit pe mine si m.a sarutat, dar a fost cam excitant pentru mine ca avea o rochie asa scurta si na... ,dar nu am sarutat.o eu, te rog, mai da.mi o sansa...
- Nup.
- Ce trebuie sa fac ca sa imi mai dai o sansa?
- Sa te arunci de pe un tren pe un alt tren si sa stai in picioare cu o pancarda pe care scrie "Te iubesc , Tris!"
- Tu ai innebunit?
- Nu, era o gluma... N.ai cum sa faci asta si nici eu n.am cum sa te iert...