I GIVE UP ON EVERYTHING

Capitolul 1

Salut! Eu sunt Andra si am 17 ani. Stii cum se spune ca fiecare are o poveste? Pai asta este a mea....

Parintii mei se cearta de foarte mult timp, nu se mai iubesc, dar nu au divortat din cauza mea... Eu ii iubesc enorm de mult si le este frica ca dupa divort sa nu sufar mult si sa ma inchid... Deci ei raman impreuna si se cearta, iar eu sufar.

Cum sunt eu? De unde sa incep... Am parul saten si ochii caprui.Sunt o fata destul de simpla, imi place sa zambesc, sa stau cu prietenii, apropo cea mai buna prietena este Kiera, ne cunostem de la sapte ani. Ea este tipul fetei care invata dar se si distreaza. E cam zapacita si neindemanatica, la fel ca mine. Ne intelegem foarte bine, ne mai certam uneori dar ne trece repede.

Singurele momente in care ma desprind de lumea reala, care ma omoara incet, sunt atunci cand citesc, cand ascult muzica sau cand stau cu prietenii mei. Doar atat, in rest cat sunt acasa aud numai cearta, si sufar. Stau in camera mea si plang in perna. Si nu,nu ma tai, desi durerea fizica ar putea acoperi durerea din suflet. Stau si incerc sa-mi revin, sa fiu acea fata puternica si sigura pe ea.... Dar nu pot... Pur si simplu nu pot.

Cel care ma face sa zambesc mereu, sa fiu fericita, cel cu care dorm mereu este Tio, ciobanescul german pe care il am. E unul dintre cei mai buni prieteni. Pe Tio il am de 2 ani. Simt ca fara el sunt nimic, unde sunt eu e si el. Suntem cei mai buni.

Nu pot spune ca viata mea e una trista pentru ca am si momente de fericire, dar nu pot nici sa spun ca e roz cand de fapt nu e.E ceva intre, dar cearta cu parintii mei ma omoara si din cauza asta intr-o zi nu am mai rezistat....

Ma trezesc linsa de Tio si zambesc.

- Cand nu ma inveselesti tu? Hai jos ca esti greu, spun si ma ridic lenesa din pat. Ai mei inca dormeau deci mai aveam putina liniste. Ma duc la baie si dupa ce ma spal pe fata si pe dinti incepe galagia...

- Nu o sa pot sa te inteleg niciodata, de ce nu poti sa dormi fara sa sforai!

- Stii ca am o problema, nu mai tipa ca o disperata!

- Ma faci disperata?

... Intru in bucatarie iar parintii mei se uita la mine.

- Buna dimineata scumpo!

-Buna dimineata! Ce mancam?

- Pai vreau sa fac o omleta.

-Pot sa te ajut cu ceva?

-Nu lasa draga, ma descurc.

-Bine, spun si ma asez iar Tio se pune langa picioarele mele.

Dupa ce am terminat de mancat ma duc in camera mea sa ma schimb. Imi iau un maieu( sper ca am scris corect) subtire alb si o pereche de pantaloni scurti. Ai mei trebuie sa se pregateasca sa plece la niste prieteni. Nici nu ma asez in pat ca reincepe cearta...

- Femeie unde mi-ai pus pantalonii negri?!?

- La locul lor! Pentru ca tu esti nesimtit si nu ii pui unde trebuie!

-De ce nu ii lasi unde ii pun eu ca sa nu te mai intreb unde sunt?

-Deci vrei sa ii las in mijlocul camerei?!

- Da!

-Vezi ca esti nesimtit? Trebuie sa ne certam de fiecare data cand plecam undeva?

Si cearta a continuat si s-a aprins din ce in ce mai tare. Eu stateam si plangeam in camera. Mai aveau putin si se luau la bataie.

Gata! Trebuie sa fac ceva... Stiu! O sa plec pentru o perioada de acasa si o sa-i las singuri sa isi rezolve probleme.

Spus si facut. Mi-am luat o valiza nu foarte mare si mi-am pus in ea tot ce imi trebuia. Am pus si niste mancare pentru mine si Tio. Mi-am luat banii pe care ii stransesem de cateva luni si eram gata....

(ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว

Hey! Sper sa va placa povestea pe care am inceput sa o scriu. Scuze pentru eventualele greseli.
Nu am luat ideea de la o alta scriitoare( cred ca sunt numai fete care au aceasta aplicatie si scriu astfel de povesti), este povestea mea.
Daca va place si vreti sa termin cartea va rog sa ma sustineti. (Asta doar daca vreti ) (｡･ө･｡)

O sa incerc sa postez regulat si cat mai des posibil.