I GIVE UP ON EVERYTHING

Capitolul 2

Ma pregatesc sa plec, dar nu sunt sigura de asta... Nu pot pleca fara sa-mi anunt parintii... Ce vor spune despre asta? Se vor supara... Dar nu vreau sa renunt la aceasta idee. Nu vreau sa mai sufar. Daca nu fac ceva o sa ma distruga. Mai bine plec, iar ei isi vor rezolva problemele. Singuri!

Daca as merge la o prietena sigur ma vor gasi si ma vor incuia in casa pentru restul vietii mele, deci trebuie sa merg la cineva pe care ei nu il conosc. Dar cine? Imi cunosc toti prietenii care nu sunt multi. Voi sta intr-un hotel pentru cateva zile, sper sa-l primeasca si pe Tio. Fara el nu stau. Imi caut o foie si un pix si incep sa scriu:

"Dragi parinti,
Va rog sa ma iertati pentru ca am fugit de acasa, dar nu mai puteam sa suport ca va certati mereu. Nu cred ca ati observat, dar eu plang de fiecare data cand ridicati tonul. Am decis sa plec pentru o perioada.
Nu va faceti griji, voi fi bine. L-am luat pe Tio si tot ce imi trebuie, deci voi fi in siguranta. Voi sta la un prieten pana o sa va rezolvati probleme. Vo rog din suflet sa nu ma dati disparuta la politie, daca o faceti va jur ca nu mai vorbesc cu voi. Am luat aceasta decizie pentru binele familiei, care incepuse sa se destrame... O sa va sun in weekend( v-am blocat numerele de telefon, o sa vorbim cand o sa va sun eu). Va iubesc enorm de mult si sper sa intelegeti de ce am facut asta.
PS: Cand ma intorc acasa sper sa va gasesc fericiti impreuna si nu vreau sa va mai certati.

Cu drag,Andra"

Dupa ce am terminat de scris am lasat biletul pe pat. Mi-am luat valiza si pe Tio si am iesit din casa. Cand am ajuns la gara am urcat in primul microbuz care era acolo.
Destinatia era la 30 km de orasul meu. Pe tot parcursul drumului l-am mangaiat pe Tio si am ascultat muzica.

Dupa ce am coborat am mers la o terasa si am comandat o pizza. Pe Tio l-am lasat afara pentru ca nu aveam voie sa intru cu animale. Dupa ce am luat-o, am mers intr-un parc si am mancat amandoi din pizza. Toata ziua m-am plimbat prin acel oras si am incercat sa invat imprejurimile pentru ca voi sta o perioada aici. Tio era foarte incantat ca eram in parc. Fugea dupa veverite si se juca cu alti caini. Ma face tot timpul sa zambesc oricat de trista as fi.

La un moment dat el a alerga dupa batul pe care l-am aruncat prea departe si s-a izbit de un baiat. El era chiar foarte frumos. Era saten, avea ochii caprui si se vedea ca merge la sala.

- Scuze nu am vrut...spun si ma aplec sa iau batul.

- Nu-ti face griji nu am patit nimic, apropo numele meu este Lucas, spune si imi intinde mana.

- Andra, incantata.

- Mi-a facut placere sa te cunosc, dar trebuie sa plec, ma asteapta prietena mea.

- Si mie mi-a facut placere. Papa Lucas!

Dupa ce a plecat eu am continuat sa ma joc cu Tio. Aceasta zi a fost superba, dar se apropie seara si trebuie sa stau undeva. Nu pot dormi pe drumuri e periculos.

Ma indrept spre primul hotel pe care il vad si incerc sa ma cazez dar nu sunt primita din cauza lui Tio. Nu e vina lui ca e interzis sa intri cu caini. Am mai incercat la cateva hoteluri dar am primit acelasi raspuns. Am obosit la cat am umblat prin acest oras. Nu mai pot sa caut alte hoteluri, e deja prea tarziu. Trebuie sa ma odihnesc. Ma uit pe ecranul telefonului si vad ca ora era 11 PM.

Ma asez pe o banca si incerc sa adorm. Este foarte frig seara chiar daca este vara. Mi-am scos un hanorac si am incercat sa dorm pe acea banca.

Deodata cine ma striga din blocul care se afla in spatele meu. Ma intorc nedumerita si observ o doamna la etajul doi care ma striga.

- Domnisoara sunteti bine?....

(ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว

Am pus și al doilea capitol, sper că vă place povestea! Am scrise vreo 5 cap dar nu sunt chiar gata. O să încerc să postez mai multe cap. Sunt cam scurte si dacă vreți să fie mai mari spuneți în comentarii. Și scuze pentru eventualele stangacii in exprimare.

Sper că mă susțineți! Vă mulțumesc. :*