I GIVE UP ON EVERYTHING

Capitolul 4

Lucas POV( point of view)

E ora 4 dimineata si ma intorc acasa pentru ca m-am certat cu iubita mea. E foarte geloasa. Cum m-a vazut ca am vorbit cu acea fata din parc, Andra, a si inceput. Nu cred ca pot sa- i mai suport crizele de gelozie. E deja prea mult. Inteleg ca uneori sa fie, dar trebuie sa aiba si incredere in mine, nu sa ma verifice la fiecare ora. Asta nu e relatie. Trebuie sa-i spun ca vreau sa ne despartim.

Intru in casa si incerc sa nu fac multa galagie. Cand ma indrept spre camera mea vad pe cineva in pat.... Cred ca e mama. Uneori mai doarme in camera mea cand Max are cosmaruri. Ajung in camera parintilor si vad o silueta de femeie. Ce naiba? Cum e posibil? Stai... Cine e tipa din patul meu? Cand ma intorc in dormitor o vad. Nu cred... E fata din parc. Cum a ajuns aici?.... Infine nu mai conteaza...E atat de adorabila cand doarme... Nu pot sa o trezesc.

Imi iau niste paturi si o perna si ma asez pe podea, la marginea patului meu... Dintr-o data ma linge cineva pe fata. Cand ma uit nu e Lisa. E alt caine.. Aaa da, e cainele Andrei. Il scarpin dupa ureche si se aseaza langa mine si adormim impreuna...

Andra POV

Ma trezesc dimineata din cauza razelor soarelui care au luminat camera. Am mai stat putin in pat si cand am incercat sa ma ridic am cazut peste ceva... Sau cineva?

- Auu..

-Scuze, scuze... Nu am vrut.. Incerc sa ma ridic dar picioarele ma lasa si cad iar. Ne uitam ciudat unul la altul, nu imi dau seama cine este, inca sunt ametita pentru ca abia m-am trezit.

- Nu, stai....e vina mea, eu m-am pus aici.

- Da, dar trebuia sa te vad , nu sa te calc in picioare la propriu... Scuze...

- Andra nu iti face griji, sunt bine.

- De unde stii cum ma cheama? Aaaa... Stai tu esti Lucas?? Locuiesti aici?!?
Nu imi vine sa cred ca e Lucas, ce coincidenta.... Nici nu mi-am dat seama.

- Da aparent.

- Pai si aseara de ce nu erai acasa?

- Eram la iubita mea.

- Aaa, fata frumoasa cu care erai in parc. Apropo va sta bine impreuna.

- Mda...

- Bine... Mama ta pe la ce ora se trezeste?

- Depinde, aseara la ce ora s-a culcat?

- Cred ca era 12

- Nu o sa se trezeasca curand, e abia 8.

- Aaa , vreau sa pregatesc eu micul dejun, poti sa-mi arati tu unde sunt ingredientele?

- Da

- Si dupa poti sa te duci in pat. Si scuze ca m-am pus in patul tau. Trebuia sa ma trezesti.

- Tu poti sa nu-ti ceri scuze la fiecare 10 minute?

- Nu cred ..

-Incearca! Hai sa-ti arat unde se afla tot ce ai nevoie.

- Bine.

Cand ajungem in bucatarie ii spun ce am nevoie si dupa ce imi aduce totul se aseaza pe un scaun. Se uita foarte insistent la mine, ma cam enerveaza,dar imi place... Stai ce?...

- Vrei sa te ajut cu ceva, Andra?

- Ma descurc, sunt doar niste clatite americane, sper sa va placa...

- Iubim clatitele, deci nu iti face griji.

- Aaa, bine de stiut.

In cateva minute erau gata. Il trimit pe Lucas sa-i trezeasca si sa-i cheme in bucatarie.

- Buna dimineata Max! Buna dimineata Mirabela.

-Neata Andra!

- Buna dimineata draga. Nu trebuia sa te trezesti sa pregatesti micul dejun.

- Nu e nici un deranj, macar atat sa fac.

Ne asezam la masa si incepem sa mancam. Mie nu imi era foame asa ca doar m-am jucat cu mancarea in farfurie. Cat timp am stat la masa Lucas s-a uitat la mine foarte intens. M-a cam deranjat putin, trebuie sa vorbesc cu el despre asta. Nu vreau sa ma bag in relatia lor... Dupa ce am terminat am strans masa si am spalat vasele. Mirabela a trebuit sa plece pentru ca avea o urgenta la serviciu iar tatal lui Max va ajunge abia in seara asta. Vom sta o zi toti trei impreuna. Cred ca va fi distractiv, sper sa ne simtit bine.

- Eu plec, sa fiti cuminti copii. Dupa ce ii saruta pe baieti si pe mine, iese pe usa.

- Deci ... Ce vom face, eu deja ma plictisesc, se plangea Max.

- Am o idee... Ati vrea sa mergem in parc si sa luam si cateii cu noi. Max cum o cheama pe .....

- Lisa!

- Ce nume frumos are!

- Eu l-am ales, imi spune Lucas si imi zambeste, iar eu ii zambesc inapoi.

-In 30 de minute iesim, deci sa fiti gata. Spune Lucas in timp ce se indreapta spre dormitor.

- Stai... Valiza mea e acolo.... Max tu nu te schimbi?

- Nea... Merg asa, mi-e lene.

- Aaa, pai ai putea sa te duci sa-mi aduci valiza.... Max?

- Eu ies va astept afara, spune si inchide usa.

Perfec! Trebuie sa intru eu....dar nu vreau, daca intru cand... Nu mai bine astept.... Dar in 25 de minute trebuie sa fiu gata. Mai bine intru, fie ce o fi....

(ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว (ง ˙ω˙)ว

Am scris si acest capitol, sper sa va placa.... Le multumesc celor care imi citesc povestea. Va rog frumos sa ma sustineti. Va pup dulce !

Sper doar ca povestea mea sa devina mai cunoscuta... :)