Fairy Tale

Lumina

Prin perdeaua din pânză de argint, pătrunde in casă, lumina timidă dar precisă a nimfelor de pe cer...râd cu glasurile lor fermecătoare şi vrăjesc Plimbătorii-sub-clar-de-lună aducându-i mai aproape de stele şi lăsându-i astfel în mâinile lor reci şi galbene de zâne. E nevoie doar de un strop de soare pentru a vrăji doi oameni atât de îndrăgostiți. Doar un strop să ajungă pe chipurile lor fericite şi sunt atraşi în lumea de după perdea. Nu ştiu fenomenul, dar picioarele încep să meargă singure, încet, parcă ajung să plutească spre nori şi perdeaua dispare.....se pierde prin lumina palidă, se duce o dată cu muzica de vioara ce răsună în capul meu. Dar ce se întâmplă când muzica se opreşte brusc? Cazi în gol. Şi cazi şi tot cazi printr-un tobogan de vise şi te opreşti; doar când ai trecut prin toate amintirile de până atunci....poți face o pauză. Sunt multe, sunt triste, dar sunt şi unele frumoase. Îți dai seama că viața ta de până acum nu e perfectă - nici nu trebuie să fie - dar e frumoasă. E plină şi fericită pentru că e a ta. După zidurile de piatră nimeni nu îți spune ce trebuie să faci...dar aici inima îți arată calea şi e cel mai bun îndrumător pe care îl poți avea vreodată.
Eşti deja aici. Copacii sunt diferiți, apele nu mai sunt albastre iar cerul nu mai e plin de nori. Totul s-a schimbat. Şi noi ne-am schimbat o dată cu Totul. Prin iarba care nu mai e verde, tălpile noastre se bucură din nou. De prospețime, de curat, de simplitatea a tot ce ne înconjoară, de complexitatea universului în care suntem. Nu mai e acelaşi. Dar cine mai e?
"Prin penița-i veche o mână scrie. Scrie sentimente pe hârtie. Prin hârtie viața şi-o dăruieşte. Din viața lui o altă viață creşte."
Un simplu gând te poate duce departe, peste ape....dar de ce să gândeşti unde nu sunt ape? De acolo nu poți pleca. Dar de ce ai vrea să pleci? Atâtea întrebări şi totuşi nu cunoaştem decât un singur răspuns: "Fă un pas înainte şi vezi ce urmează." E un singur răspuns, dar e printre puținele lucruri în viață pe care le poți numi "perfecte". E un răspuns perfect. Nu te poți întoarce de la el, deşi ai vrea. Nu îl poți ignora, se agață de mintea ta ca un scaiete verde ce tocmai a înflorit. E mai lipicios ca niciodată.
Printre toate aceste frumuseți, magii şi zâne se strecoară cu uşurință o creatură vie, din lumea din partea cealaltă a perdelei, din lumea mută şi rece a realității. Îşi ține socoteala după numere....ce sunt numerele? Păşesc înainte, ridic ochii, văd. O văd. Ființa "de dincolo". Zboară fără teamă printre unicorni, nu cred că ştie unde e. Dar cine sunt eu să spun asta? Curioasă, zboară în continuare până ce ajunge la uşă. Spre mirarea tuturor, aceasta se deschide. Se deschide în fața creaturii, iar ea zboară spre scaunul cel mare. Se aşază. Ea devine acum împărăteasă peste lumea asta. Nu credeam că este posibil.
Şi totuşi e doar o molie, care s-a prins de perdea pentru că a văzut lumina.