fireworks / shadowhunters

Capitolul 1

*Lily POV*
Îmi trag pe mine jacheta chiar când aud ciocănitul familiar în ușa dormitorului meu. În timp ce mă felicit în gând pentru că sunt gata la timp, Zoella, cea mai bună prietenă a mea, intră în cameră.
-Ești gata? întreabă uitându-se cu sceptism la mine.
-Da, haide, nu e așa imposibil să fiu gata la timp, îi răspund rânjind.
-Ba e imposibil dacă te cheamă Lilith Vincent, replică ea în timp ce își dă ochii peste cap.
-Mai stau mult după tine? întreb în timp ce mă strecor pe lângă ea afară din dormitor și apoi din casă.
Zoe iese din casă și se uită la mine zâmbind.
-Ce e?
-Nu ai uitat nimic? spune, fluturând cheile de la mașină.
-Căcat, era rândul meu să conduc.
-Bine zis era, spune ea rânjind. Acum intră în mașină înainte să plec fără tine.
Oftez teatral și mă așez pe locul din dreapta și pornesc radio-ul. Zoella nu spune nimic, semn că se gândește la ceva, așa că o las în pace în timp ce îmi admir manichiura din lipsă de ocupație. Din fericire nu stăm departe de școală și după alte câteva minute Zoe parchează și se dă jos din mașină.
-Wow, ai tăcut tot drumul, remarcă ea. Cine ești și ce ai făcut cu prietena mea? mă întreabă râzând.
-Aveai privirea de "nu mă deranja" așa că mi s-a părut mai inteligent să te las în pace. spun ridicând din umeri. Acum, vrei să îmi spui la ce te gândeai?
-E o chestie stupidă. Ai auzit de petrecerea aia de la club "Oldies"?
-Nu. Dar de când te interesează pe tine petrecerile, Zoe? întreb râzând. O, nu, nu îmi spune. Tipul ălă drăguț al tău merge la petrecere.
Îmi urmăresc cea mai bună prietenă cum se face roșie din cap până în picioare și doar ca să se știe Zoella nu e genul de persoană care roșește. Deschide gura să răspundă, dar chiar atunci își face apariția Ivy.
-Ce povestiți voi aici?

*Ivy POV*

Când mă apropii de ele Zoe si Lily se opresc brusc din vorbit. Răsuflă amândouă ușuarte când realizază că eu le deranjez și nu altcineva.
-Încercam să facem rost de invitații la o petrecere, răspunde Lily zâmbind.
Zoe îi aruncă o privire ucigătoare și își drege vocea:
-Lil voia să spuna că doar povesteam de petrecerea aia despre care vorbește toată lumea. Nu e ca și cum am merge, pufnește ea.
-Normal că nu mergem, o susține Lily.
-Dar parcă ziceai ceva de făcut rost de invitații, o întrerup eu.
-Dacă mă lăsai să continui aș fi spus "Normal că nu mergem, fără invitații, deci trebuie să facem rost de ele".
Zoella care abia răsufla ușurată, tresare ușor.
-Adică voi chiar vreți să mergeți? întreab mirată.
-De ce ești atât de mirată? întrebă Lily râzând. Până la urmă a fost ideea ta.
Îmi dau ochii peste cap în legătură cu "cearta" lor și le întrerup:
-Acum îmi spune și mie cineva de ce vrem atât de tare să mergem la petrecerea aia? Nici măcar nu vorbim cu tipii ăia care organizează petrecerea, pufnesc eu.
-Noi două nu vorbim, dar se pare că Zoe s-a îndrăgostit de unul din tipii ăia, explică Lil.
-Nu m-am îndrăgostit de nimeni, ridică Zoe vocea și apoi se înroșește, din nou.
Restul copiilor se holbează ciudat la noi așa că le trag pe fete de mână până în baie. Zoe pare gata să țipe la Lily așa că intervin înainte ca asta să se întâmple:
-Știu cum să facem rost de bilete.
-Cum? țipă amândouă.
-Foarte ușor. Grace. spun și ridic din umeri.

*Lily POV*

Eu, Zoe, Grace și Ivy suntem cele mai bune prietene de la 7 ani.
Grace e sora mai mică a lui Ivy. Blondă, înaltă, ochi albaștrii și cea mai drăguță persoană pe care o cunosc. E cu un an mai mică, dar mult mai populară decât vom fi vreodată eu, Zoe și Ivy la un loc. Poate m-am exprimat greșit "populară" duce cu gândul la "fițsoasă" ceea ce nu o carcterizează pe Grace. Ea e pur și simplu atât de drăguță cu toată lumea încat toți o iubesc. Și ea sigur e deja invitată la petrecere.
-Unde e? o întreb pe Ivy.
-Aici sunt, spune Grace intrând în baie. Am un al șaselea simț și am simțit că aveți nevoie de mine, râde ea.
-Nu e ca și cum ți-am trimis mesaj, pufnește Ivy.
-Zoe e îndrăgostită și trebuie să facem rost de invitații la petrecerea aia la care merge băiatul ăsta.
-Nu sunt îndrăgostit de nimeni. ofteaza Zoe. Lilith, dacă mai spui asta odată nu sunt responsabilă pentru ce o să îți fac pentru că tu m-ai forțat să o fac.
-Okay, haideți să ne liniștim, spune Ivy care se abține cu greu să nu râdă. Grace, crezi că poți face rost de invitații?
-Dacă mi-ați și spune a cui e petrecerea asta poate aș știi dacă pot sau nu. spune ea sarcastică.
-Tipa aia Hailey o organizează la club "Oldies". Am înțeles că e ceva retro. răspund și simt cum un val de ușurare mă cuprinde când îi aud răspunsul.
-Am primit deja invitații la petrecerea aia. râde ea, căutând în geantă iar apoi fluturând invitațiile prin fața noastră.
-Grace, ești genială. țip eu și o îmbrătișez.
-Nu știu ce v-ați face voi fără mine, zice râzând.

*flashback*
Eram în sala de clasă și citeam. O așteptam pe Zoella să mă lase acasă. Ușa clasei se deschide și un băiat care îmi părea conoscut intră în clasă.
-Michael, se prezintă el.
-Eu sunt..
-Lily, știu.
Probabil am rămas cu o expresie tâmpită pe față fiindcă băiatul mai avea puțin și exploda la cât de tare își dădea silința să nu râdă.
-În orice caz, am venit aici să îți aduc asta, continuă el rânjind și îmi întinde un plic.
-Ce e asta?
-Vei vedea.
Întind mâna să iau plicul dar el îl trage înapoi.
-Lasă-mă să îți arăt eu, spune.
Îmi dau ochii peste cap și aștept. Michael deschide încet plicul și îl scutură deasupra mesei. Câteva poze apar pe masă. "Nu. Nu se poate. Nu avea cum să facă rost de poze din perioada aia." îmi zic încercând să îmi calmez respirația care o luase la goană. Mă uit la el. El doar rânjește.
-Deci, spune, întrebarea este dacă vrei să faci ceva pentru mine?
-Ce vrei? aproape că mârâi la el. Și de unde știi?
-Te rog nu mă subestima, am putut să te simt de când am pășit în oraș. Întrebarea e ce face, majestatea voastră aici?
-Asta nu e treaba ta, mă răstesc la el. Și oricum înainte să fac orice vreau să știu cine te-a trimis și de ce?
-Grijă la ton, majestate, râde el batjocoritor. Aici ești un nimeni, nu uita.
-Oricum sunt mai presus de tine.
-Cum așa?
-Eu nu slujesc nimănui, rânjesc la rândul meu. Și așa neînsemnată cum sunt aici, tot eu îmi sunt singura stăpână.
El râde, dar încordarea i se citește pe chip, iar norul de aroganță ce-l învăluia dispare.
-Nu trebuie să îți dau ție nici o explicație, Lilith, nu aici, nu acum. se răstește la mine.
-Spune-i să se arate, pot să îl simt.
-Se pare că nu ți-ai pierdut perspicacitatea, cher. se aude o voce din spatele meu.
Înalt, cu părul de un blond argintiu și de o frumusețe răpitoare, Lucien Manett, stă nonșalant în fața mea când mă întorc. Cândva am fost buni prieteni, dar interesele noastre nu mai corespundeau așa că am încetat să vorbim. Acesta e un mod frumos de a spune că a dispărut fără urmă, fără să spună nimic. Respir sacadat pentru că prezența lui încă îmi taie respirația și mă detest pentru asta.
-Lucien. Întotdeauna o plăcere, zâmbesc. O singură problemă, ultima dată când ne-am întâlnit erai mort.
-Ce ai făcut cu amintirile tale, mon amour? răspunde cu un zâmbet trist.
-În ce viață am fost eu iubirea ta, Lucien? îl întreb ironică.
-Tu chiar nu îți amintești, nu-i așa?
-Nu am ce să îmi amintesc.
Lucien oftează și pentru o secundă mi se pare că văd ceva asemănător tristeții traversându-i ochii cenuși, dar orice ar fi fost dispare repede și privirea lui rece revine la normal. În spatele lui, Michael se plimbă părând stingher.
-Lucien, treci la subiect. începe el.
-Mon ami, nu îmi spune tu ce să fac. Și poți oricând să ne lași singuri. răspunde Lucien, iar fața lui Michael este străbătut de furie, apoi de frică, în timp ce iese din sala de clasă.
-Ce vrei, Lucien? Presupun că nu e o vizită din pură prietenie.
-Ai dreptate, cher. Deși prezența ta e încântătoare, sunt aici pentru afaceri.
-Și prin afaceri înțelegi că o să mă șantejezi să fac ce vrei?
-Din păcate da, ma chérie.
-Nu o spune ca și cum ți-ar părea rău și nu îmi mai spune așa. răbufnesc. Ce vrei? îl întreb înainte să apuce să răspundă la primul comentariu.
-Așa îmfumurată și furioasă cum ești acum tot ești frumoasă. spune visător. Mi-ai lipsit mon amour. Și vreau să te rog să faci ceva simplu pentru mine.
-O să trec peste faptul că m-ai făcut înfumurată și că tu ai plecat și m-ai lăsat în locul ăla pe care îl uram amândoi, o să te întreb direct ce vrei?
-Ceva foarte simplu. Pe tine, dar cum nu te pot avea asigură-te că prietenele tale vin la petrecerea mea, spune el dându-mi o invitație.
-Nu știu ce vrei de fapt, dar voi fi acolo cu ele. îl avertizez.
-Abia aștept să te revăd, întâlnirile noastre sunt mereu o plăcere, spune zâmbind și apoi dispare.