Piano Lessons [h.s]

Capitolul 24

Harry-

Am încercat să o sun de nenumărate ori,dar am renunțat din nou. Am încercat să-i trimit mesaje,dar nu răspunde niciodată. Am doar o variantă,trebuie să merg să o văd în persoană. Deja m-am îmbrăcat și m-am pregătit să plec,am ieșit din casă și am plecat cu mașina. Mama ei nu ar trebui să fie acasă,știu că lucrează până târziu.

Am bătut la ușă și am așteptat răbdător să deschidă. Am auzit pași și chicoteli înainte ca cineva să deschidă ușa.

"Kate eu-"

"Bună,Domnule Styles?!" O fată a răspuns,stând în fața ușii.

"Uh,da. Kate e aici?" Am întrebat,ea s-a uitat în spate înainte să se întoarcă spre mine.

"Um,nu."

"Deci ești în casa lui Kate,iar ea nu e acasă?" Am întrebat și am rânjit la ea,în timp ce se gândea la un răspuns.

"Eu- ei bine,cred că ar avea încredere în mine. Vreau să spun-" S-a oprit brusc când a apărut Kate.

"Mă ocup eu de asta,Lindsey. Mersi." I-a oferit un mic zâmbet înainte să închidă ușa.

Am ieșit amândoi afară iar ea și-a pus un pulover peste corpul ei micuț.

"Ce vrei?" A întrebat.

"Nu mi-ai răspuns,așa că m-am îngrijorat, presupun."

"Sigur." Și-a dat ochii peste cap. "Mă duc înapoi înăuntru,și oh, în caz că uiți. Ești un nemernic."

Exact când era pe cale să deschid ușa i-am apucat brațul și am tras-o de lângă ea,lipind-o de peretele casei.

"Nu ai observat? Am încercat să dau de tine o a dracului întreagă săptămână. Niciun răspuns,nimic!" Am spus.

"Lasă-mă-n pace!" A încercat să mă dea la o parte iar eu am ținut-o strâns.

"Trebuie să încetezi,Kate." M-am uitat în ochii ei limpezi albaștri. "Asta nu te ajută,și nici pe mine."

"Exact,doar lasă-mă în pace și ta-daa! Totul e bine." A răspuns.

"Dumnezeule mare,Kate. Înțelegi vreodată ceva?" I-am dat drumul. 

"Să înțeleg ce? Că sunt jucăria ta? Oh,mi-am dat seama de asta."

"Nu!" Mi-am ridicat vocea,făcând-o să tresară. "Nu aș fi venit aici la dracu,în frig, încercand să te recuperez. Dacă te-aș fi folosit,m-aș fi despărțit de tine undeva,și te-aș fi lăsat acolo."

"Așa cum ai făcut cu Dalia?" A întrebat.

"Asta nu are nicio legătură cu ea". M-am răstit și m-am apropiat de ea din nou. "Uite,am obosit să mă țin după tine. Doar spune-mi."

"Ce să-ți spun?"

"Nu face pe proasta,spune-mi că nu mă mai vrei." Am răspuns iar ea a rămas tăcută. (A/N: ea chiar nu face pe proasta...)

"Eu..." S-a uitat în altă parte.

"Spune-o,și o să te las dracului în pace." I-am spus.

"Nu vreau să te mai văd vreodată!" A urlat.

M-am depărtat de ea și mi-am trecut ambele mâini prin pr.

"În regulă,dacă asta e ceea ce-ți dorești." Mi-am făcut drum spre ieșire.