Step brothers [~BoyxBoy~]

Capitolul 9

       Capitol needitat.

"He said 'Don't get too close. It's dark inside. It's where my demons hide'. And I answered... 'Get too close, there is a hell inside me, it's where your demons can live'."  

      Briza ușoară a nopții îmi flutura leneș părul de pe ceafă. Obscuritatea grădinii din jurul piscinei era acum învăluită de niște lumini fluorescente ce năvăleau difuze din niște suporturi electrice ce împânzeau întreaga alee ce dădea spre ieșirea laterală. Inima îmi era strânsă în piept într-un ghem sufocant. Sângele îmi pompa haotic iar simțurile îmi erau amețite și incapabile de a mai răspunde la stimulii din exterior.

    Totul se petrecuse mult prea repede și cu o intensitate mult prea alarmantă pentru mine. Hades se afla cu spatele la mine, îndepărtându-se de locul în care eram mult prea zăpăcit pentru a mă mișca. Mi-am dus degetul arătător urmat de cel mijlociu la buze, simțindu-le umflate și pline de o fierbințeală părjolitoare. Mi-am coborât mâna și am privit cu ochi obosiți în zare.

   Chiar se întâmplase — Hades și cu mine chiar ne sărutasem. Nu fusese acel sărut clișeic din filmele cu adolescenți în care totul se întâmpla în slow motion iar pe fundal se auzea o coloană sonoră siropoasă. Nu, sărutul lui Hades fusese mai mult decât o tornadă de fierbințeală furtunoasă, plină de îndârjire și de o doză inexplicabilă de nebunie acerbă. Atingerea sa era una drăcească, dar cu toate astea una la fel de catifelată ca pernuțele de la lăbuța de pisică. Așa era el— o felină ce emana pericol și înflăcărare. Iar eu căzusem inevitabil în cuşca animalului plin de sălbăticie.

    Scuturându-mi capul, m-am mişcat din loc pentru a-l ajunge din urmă. Muzica încă bubuia dinăuntrul vilei iar pe alocuri se puteau observa tineri pierduţi în băutură cum îşi devorau feţele unii altora. Am strâmbat din nas iar în acel moment m-am izbit de cineva. Am ridicat privirea iar ochii mei au făcut contact cu nişte plete de un roşu ce strălucea acum enigmatic în lumina felinarelor şi a lunii pline. Am stat câteva minisecunde pentru a-mi da seama cine era iar trăsăturile firave ale fetei mă făcu să conştientizez că era tipa cu care mă sărutasem la jocul acela stupid cu sticla.

— Um, mi-am dat seama că nu am făcut cunoştinţă. Sunt Clarissa dar prefer Clary. Aceasta mi-a întins mâna. În spatele său îl puteam vedea pe Hades rezemat de maşină şi privindu-ne apatic.

— Leonard, am dat mâna cu aceasta iar zâmbetul delicat de pe buzele acesteia îmi făcea stomacul să se încălzească. În ciuda acestui fapt, nu era acel gen de fluturare pe care am simţit-o — de exemplu — când buzele mele făcuseră contact cu cele ale lui Hades. Era pur şi simplu faptul că era atât de micuţă şi delicată încât mi-ar fi fost frică să o ating de teamă să nu o rănesc. Ceea ce nu se putea spune despre săruturile ei — erau adevărate ispite diavoleşti.

— Şi, mă gândeam că am putea să... ştiu şi eu. Poate să mai vorbim din când în când. Glasul său era cât de poate de sincer; nu puteam să-mi dau seama dacă exista sau nu vreo intenţie ascunsă în spatele cererii sale. 

    Hades îmi făcu semn cu mâna să mă grăbesc. Părea enervat.

— Hm, sigur. Spune-mi numărul de telefon şi îţi dau acum un bip scurt. Am apelat-o şi am constat că avea la tonul de apel una din melodiile mele preferate — Adventure of a lifetime de Coldplay. Ok, acum trebuie să plec. Mi-a făcut plăcere, Clary. 

— Pot spune acelaşi lucru. A zâmbit scurt şi i-am făcut cu mâna înainte de a trece pe lângă ea.

    Apropiindu-mă de Hades, i-am putut observa pentru o fracţiune de secundă iritarea din privire pe care o mască însă cu o fluturare din gene. Îşi dezlipi spatele de capota maşinii şi făcu o întoarcere pe călcâie.