Step brothers [~BoyxBoy~]

Capitolul 30

                   'Livin' in ruins of a palace within my dreams.'

Prima zi de Crăciun trecu mai repede decât m-aş fi aşteptat. Dimineaţa debută cu strigătele lui Mike şi ale Elizei ce alergau plini de euforie spre sufragerie. Pe cât de matinali fuseseră ei, pe atât de obosit şi leneş fusesem eu. Plănuiam să mai dorm cel puţin o oră aşa că mi-am pus plapuma înapoi pe cap şi mi-am băgat nasul printre pernele moi. Din nefericire însă somnul meu dispăru brusc când Will şi ceilalţi strigară după mine pentru a coborî să desfacem cadourile. Coincidenţă sau nu, „Moşul" îşi făcuse treaba cu iscusinţă iar acum trebuia să suport tradiţiile obositoare de despachetare a cadourilor.

După o dimineaţă în care toţi ne-am împărtăşit unii altora cadourile, am luat un mic dejun copios şi ne-am ocupat timpul cu mici activităţi volatile. Will şi mama s-au relaxat în sufragerie cu nişte căni cu vin fiert şi scorţişoară, ascultând un program cu tot felul de cântece de iarnă, în timp ce noi, restul, ne-am petrecut întreaga zi făcând haz de orice situaţie jenantă era pus Mike din cauza lui Collen. Acesta fusese încă semi-şocat după cadoul mai mult decât excentric din partea acestuia — o cutie plină de prezervative. Şi nu din acelea simple, ci cu arome diferite. Una peste alta, acea cutie a fost deliciul dimineţii.

Hades a zâmbit mai mult decât de obicei, ceea ce însemna că undeva, în adâncul sufletului său, mai exista speranţa unui suflet pur şi nevinovat. Despre ce tot vorbeam, rămăsese acelaşi Hades antipatic ca întotdeauna. Iar faptul că noi doi nu am împărţit niciun cadou nu ar fi trebuit să mă şocheze prea tare. În definitiv, nici nu aş fi ştiut ce să-i cumpăr, iar el sigur nu era genul care să sară de sus în jos entuziasmat ca Mike. Şi abia după acum două seri ce începusem să-l privesc cu ochi mai buni. Nu ar fi fost posibil să merg în toiul nopţii la un non-stop şi să-i cumpăr... ce anume? Un pachet de gumă de mestecat?

M-a surprins faptul că acesta îi cumpărase mamei o pereche frumoasă de cercei, din argint sclipitor. Probabil am apreciat mai mult asta decât orice cadou mi-ar fi putut oferi mie vreodată.

Momentan, era a doua zi de Crăciun şi ne pierdeam timpul prin curtea din spate. Era deja ora patru după-amiaza, iar mama şi Will, alături de Eliza, plecaseră în vizită la nişte rude din oraş.

Mike se balansa cu capul în jos pe un leagăn amplasat la trunchiul unui copac bătrân, în timp ce Collen stătea aproape de acesta pentru a nu-şi rupe gâtul probabil. Unul din talentele speciale ale lui Mike era să-şi rupă fie o mână fie un picior la interval de vreo doi-trei ani. Anul trecut îşi fracturare cotul după ce alunecă la vale pe un bulevard în timp ce se urcase într-un cărucior de la super-market. Evident, scurta sa călătorie se finaliză cu acesta izbindu-se de o movilă de pământ şi rostogolindu-se de-a lungul drumului până ce într-un final se opri lângă coşul de gunoi al unui locatar. Se părea că nu avea să se înveţe niciodată minte.

— Mike, nu-ţi mai lua atât de mult avânt căci acum te văd cu picioarele la cap, murmură iritat Collen.

— Dacă asta înseamnă că mă vei resurscita gură la gură, se merită! ţipă acesta şi se avântă mult mai sus, spre indignarea prietenului meu.

Mi-am mutat privirea pe Clary care butona nepăsătoare telefonul. Briza din aer îi legăna pe la gât părul castaniu, acoperindu-i uneori fruntea cu mici smocuri de roşeaţă.

Cât despre Hades, nu aveam nicio idee unde putea fi. Dispăruse cam în acelaşi moment în care mama şi ceilalţi plecaseră spre sora lui Will şi dus a fost.

Mi-am strâns mai bine corpul cu braţele, bucurându-mă de razele ciudat de dogoritoare ale soarelui. Deşi erau doar cincisprezece grade Celsius, era mai cald ca într-o zi de toamnă timpurie. Mă bucuram totuşi că era astfel. După seara în care eu şi Hades rămăsesem să ne holbăm la cei câţiva fugi de nea ce dădeau din înaltul cerului, am prins o răceală zdravănă. Din fericire îmi curgea doar nasul, căci dacă m-ar fi durut şi gâtul aş fi stat în casă şi mi-aş fi plâns de milă.